Iulian E. IORGA
Dreptul asupra mărcii este un drept absolut, opozabil tuturor în limitele bunurilor şi serviciilor pentru care semnului i s-a acordat protecţia, este un drept accesoriu, este un drept continuu, care poate fi prelungit ori de câte ori este necesar, şi este un drept teritorial, însă cu vocaţie universală. Să analizăm. Continuă lectura „Sinteză privind caracterele juridice și conţinutul dreptului subiectiv la marcă.”
La data de 30 martie 2000, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea condominiului în fondul locativ, nr. 913-XIV, publicată în Monitorul Oficial nr. 130-132 din 19.10.2000 (în continuare Lege), în baza căreia au fost reglementate inclusiv raporturile modul de înfiinţare, înregistrare, funcţionare şi lichidare a asociaţiilor de coproprietari în condominiu.
În acest sens, art. 1 din Legea menţionată prevede că asociaţia de coproprietari în condominiu reprezintă organizaţia proprietarilor de locuinţe care s-au asociat pentru administrarea, întreţinerea şi exploatarea în comun a complexului de bunuri imobiliare în condominiu.
Respectând principiul de liberă asociere a persoanelor, art. 16 alin. (1) din Lege prevede că asociaţia de coproprietari se înfiinţează din cel puţin doi proprietari pentru întreţinerea, exploatarea şi reparaţia locuinţelor (încăperilor) ce le aparţin şi a proprietăţii comune din condominiu, pentru asigurarea membrilor asociaţiei cu servicii comunale şi cu alte servicii, pentru reprezentarea şi apărarea intereselor acestora. Prevederile normei citate derivă, de altfel, din conţinutul art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, în vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993, garantează cele mai importante drepturi civile şi politice. Reglementările internaţionale sus-menţionate statuează că orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele (…) pentru ocrotirea intereselor sale.
Constituţia Republicii Moldova, la rândul său, garantează expres doar libertatea de asociere în partide politice şi sindicate – art. 41 şi 42 din Constituţie. Însă, dat fiind faptul că legiuitorul naţional a consfinţit în art. 4 din Constituţie că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte, rezultă că anume prin intermediul acestei norme este garantată şi libertatea de asociere în oricare alte structuri organizaţionale civile, diferite de partidele politice şi sindicate.
Reieşind din acelaşi art. 4 din Constituţie, abordat în coroborare cu prevederile art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deducem că exercitarea dreptului la libera asociere se manifestă în sens dublu: persoanei nu i poate îngrădi dreptul la asociere în entităţi colective şi nici o persoană nu poate fi obligată să facă parte dintr-o asociaţie. Astfel, art. 20 din Declaraţia universală a drepturilor omului reglementează imperativ că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică şi nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie. Continuă lectura „Despre asociaţiile de locatari şi libertatea de asociere”
Dreptul de a-și aplica numele, semnătura fie marca pe produsele rezultate din propria activitate intelectuală, de la bun început, nu a fost creat de lege, acesta a fost fondat prin însăși starea lucrurilor. Inițial utilizarea mărcilor reprezenta o obligație în sarcina fabricanților, care trebuiau să le utilizeze pentru indicarea provenienței produselor lor. Cu timpul, marca a devenit o facultate, iar funcțiile economice ale acesteia au suferit considerabile modificări. Continuă lectura „Natura juridică a dreptului subiectiv la marcă”
Iulian E. Iorga, Avocat, mandatar autorizat
În legislaţiile continentale anterioare, existau limitări care erau legate direct de activitatea solicitantului. Teoriile dominante constau în faptul că deşi era admisă ca orice persoană să poată dobândi dreptul la marcă, în condiţiile generale de capacitate cerute pentru exercitarea unui drept, se semnala că jurisprudenţa invalida sistematic depozitele constituite de persoane care nu exercitau un comerţ sau o industrie. Spre exemplu în legea română anterioară, exista condiţia calităţii de „întreprindere” a solicitantului[1]. Continuă lectura „Titularul dreptului subiectiv la marcã”
![Houseauction[1]](https://moldova.law.blog/wp-content/uploads/2020/07/34d28-houseauction1.jpg)
Reglementările controversate şi pe alocuri confuze ale Codului de Executare pe lângă faptul că au legalizat unele abuzuri ale executorilor judecătoreşti, au „meritul” de a face din respectivul act legislativ un soi de vacă sfântă, care, consideră unii, are o existenţă separată de restul sistem normativ. În acest sens, nu face excepţie nici interacţiunea dintre Codul de Executare şi Codul Civil. Continuă lectura „Despre vânzarea silită a imobilelor în contextul modificării legislaţiei civile”
Grigore Ardelean, lector universitar la Catedra „Ştiinţe juridice” a Academiei “Ştefan cel Mare”, doctorand
RECENZENT: Igor Trofimov, Şeful catedrei „Ştiinţe juridice” a Academiei “Ştefan cel Mare”, doctor în drept, conferenţiar universitar
***
Summary
Ensuring the exercise of the right to a healthy environment is possible only in the presence of an effective mechanism of defense by preventing or ultimately damage caused. The legal resources on providing a full repair environmental damage are functional only with the support of rules that belong to other branches of law, which in turn have to meet the new needs and aspirations.
***
Esenţa unui trai decent, în principiu, nu presupune doar comfortul material pe care şi l-a adaptat omul de-a lungul existenţei sale, ce constă adesea în puterea de cumpărare a diferitor bunuri şi servicii generată de nivelul înalt al remunerării, asistenţa medicală, garanţiile sociale sau de nivelul de asigurare a securităţii şi ordinii de drept, ci în mare parte de calitatea mediului ce asigură viabilitatea tuturor proceselor ce alcătuiesc existenţa umană.
Potrivit unor evaluări recente[1], protecţia mediului a devenit o necesitate a societăţii contemporane, o oportunitate cu caracter universal. Preocupările privind păstrarea unui mediu sănătos vizează ameliorarea condiţiilor de viaţă ale omului, menţinerea echilibrului ecologic, a ecosistemelor din care fiinţa umană face parte integrantă. Existenţa unui mediu sănătos reprezintă o condiţie a realizării drepturilor fundamentale ale omului: dreptului la sănătate fizică şi morală şi dreptului la viaţă. Aceasta implică păstrarea calităţii principalelor componente ale mediului, în condiţiile unei dezvoltări durabile. Acţiunea de protecţie a mediului se poate realiza pe deplin numai prin asocierea măsurilor de ordin juridic şi administrativ cu cele de ordin educaţional. Schimbarea mentalităţii oamenilor nu este deloc uşoară, dar fără o educaţie în acest sens orice acţiune de ocrotire a mediului este sortită eşecului. Este de menţionat că educaţia ecologică ocupă un loc central în politicile statelor europene la care aspiră Republica Moldova. Continuă lectura „Particularităţi ale acţiunii în justiţie pentru repararea prejudiciului ecologic cauzat de minori”
Circuitul financiar, similar oricărui alt sistem de relaţii civile, îmbracă o anumită formă juridică; transmiterea şi preluarea capitalului fiind prioritar realizate prin instituţiile contractelor de împrumut şi credit. Primatul reglementărilor numite se concretizează în faptul că prin acestea, în sens larg, poate fi acoperită orice obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen. Respectiv, necesitatea reglementării acestor relaţii sociale e condiţionată nu numai de caracterul lor specific, ci şi de volumul acestora.
În acest context, adoptarea în 2002 a Codului Civil al Republicii Moldova a venit să marcheze o nouă etapă în reglementarea adecvată a raporturilor financiare. Și în acest context tema abordată nu poate evita subiectul dobânzilor în contractele de împrumut şi credit.
Art. 585 Cod Civil prevede că în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Respectiv, rigorile normative nu definesc cuprinsul juridic al dobânzii convenţionale, delegând această prerogativă părţilor contractante sau anumitor reglementări speciale.
Din tălmăcirea aceleeași norme, justificat se impune întrebarea dacă dobânda, în sens juridic, este fructul produs de capitalul creditorului, prestaţia sau o obligaţia accesorie raporturilor oneroase de împrumut şi creditare. Continuă lectura „Caracterul autonom al dobânzii în contractele de împrumut și creditare”
În data de 19 şi 20 septembrie 2013, Ministerul Justiţiei a fost gazda Conferinţei Internaţionale dedicată împlinirii a 10 ani de la adoptarea Codului Civil. Cu acest prilej a fost invitat şi Şeful Catedrei Drept Civil a Facultăţii de Drept, Universitatea de Stat din Moscova – Evghenii Suhanov, care a susţinut o lecţie publică în faţa studenţilor basarabeni.
Olesea Negru, Facultatea de Drept, USM
Dorin Cimil, doctor în drept, conf. univ., Facultatea de Drept, USM
![transport3[1]](https://moldova.law.blog/wp-content/uploads/2020/07/fd35d-transport31.jpg)
Scriitorul Rudyard Kipling spunea, într-o expresie figurată, că în esenţă ,,o civilizaţie este un drum’’. Aceleaşi valenţe se desprind din constatarea că ,,transportul constituie deopotrivă modelul şi reflectarea unei societăţi’’. Transportul face parte din cotidian şi satisfice atît necesităţile de ordin social, cît şi cele de ordin economic.[1] Încă din vechi timpuri, mijlocul de transport la general şi auto în special reprezintă o importanţă majoră, destinaţia acestora fiind de a deplasa încărcăturile sau respectiv persoanele fizice în spaţiu. Continuă lectura „Regimul juridic a mijlocului de transport auto”
Dorin CIMIL
Doctor în drept, conf.univ.
Catedra Drept Civil, Facultatea de Drept, USM
Obiectul cercetării științifice al prezentului articol se restrânge la câteva pasaje ale practicii judiciare ce se referă la efectul nulității actului juridic inițial dintr-un grup de contracte şi efectele produse asupra actului juridic următor ,expuse în Hotărârea Plenul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la aplicarea de către instanțele de judecata a legislației ce reglementează nulitatea actului juridic civil.
“În ceea ce privește răsfrângerea efectelor nulității actului juridic faţă de terți, se va reţine că anularea actului juridic inițial atrage şi anularea actului juridic următor, datorita legăturii lor reciproce”.
Legăturile reciproce dintre contracte se exprimă prin formula grupului de contracte sau lanţului de contracte, care reprezintă o unitate omogenă de contracte care au în comun acelaşi obiect al prestaţiilor, sau având o structură diferită a contractelor, au „obligaţii caracteristice”. Efectele conjugate a mai multor contracte oferă posibilitatea de a înfrânge limitele puse de regula relativităţii convenţiei cu un dublu beneficiu: 1) extinderea câmpului de aplicare a acţiunii directe dincolo de cazurile expres prevăzute de lege şi 2) angajarea răspunderii contractuale a unei părţi a contractului faţă de un terţ, legat de primul contract printr-o convenţie distinctă[1].
Abordarea teoretică a grupului de contracte pe acest palier vine să ancoreze în circuitul ştiinţific conceptele despre asimilarea terţilor cu statutul juridic rezervat părţilor, extinderea răspunderii contractuale şi la alte persoane decât părţile contractante, şi sprijinirea principiului pacta sunt servanda exclusiv pe litera legii. Continuă lectura „ANALIZA TEORETICĂ A ABORDĂRILOR PRACTICII JUDICIARE PRIVIND EFECTELE NULITĂȚII ÎN CADRUL GRUPURILOR DE CONTRACTE”
Titlu site 