Autor: MIHALACHE Iurie, Lector superior, Doctor în drept,
Resumé. Insolvabilité est l’état de droit du débiteur dont le passif est supérieur à l’actif. Les causes de l’insolvabilité sont très souvent la conséquence d’une trésorerie trop faible. Dans la République de Moldova l’insolvabilité est reglementé par la Loi de l’insolvabilité nr.149/2012 entrée en vigueur le 13 mars 2013. Les instances judiciaires responsables avec la surveillance des rapports d’insolvabilité dans notre pays sont les cours d’appels.
Rezumat. Insolvabilitatea reprezintă o stare de drept a debitorului al cărui pasiv depăşeşte activul. Starea de insolvabilitate este o consecinţă a unui buget foarte slab. În Republica Moldova insolvabilitatea este reglementată de Legea insolvabilităţii nr.149/2012, în vigoare din 13 martie 2013. Instanţele judecătoreşti responsabile de supravegherea raporturilor de insolvabilitate sunt curţile de apel.
Mots-clés: insolvabilité, débiteur, passif, actif, trésorerie, instances judiciaires, cour d’appel.
Cuvinte-cheie: insolvabilitate, debitor, pasiv, activ, buget, instanţe judiciare, curte de apel.
Aspecte istorice. Insolvabilitatea reprezintă acea situaţie financiară a debitorului, caracterizată prin imposibilitatea acestuia de a-şi onora obligaţiile de plată. Originile instituţiei insovabilităţii se află în dreptul roman. La începuturi, persoana care nu-şi putea întoarce datoriile se angaja să muncească pentru creditor un număr de zile [1]. Mai târziu a luat naştere procedura „vendetio bonorum” (insolvabilitatea pe care o avem în prezent) şi se iniţia de către creditor faţă de debitorul său. Procedura se desfăşura sub autoritatea pretorului. Dacă debitorul nu achita datoriile faţă de creditor, era informat pretorul care constata imposibilitatea achitării datoriilor. Bunurile debitorului se transmiteau în gestiunea creditorului. Acesta desemna o persoană (curator bonorum) care avea obligaţia de a publica avize şi a aduce la cunoştinţa publicului despre vânzarea averii debitorului. Dacă în timp de o lună de la data publicării avizului de vânzare, debitorul aşa şi nu plătea datoria şi nici nu aducea un garant, creditorul desemna un lichidator (magister bonorum), care vindea la licitaţie publică bunurile debitorului. Bunurile se vindeau celui care oferea cel mai mare preţ. Dacă creanţa se satisfăcea şi mai rămâneau bunuri, acestea se întorceau debitorului [2]. Continuă lectura „INSOLVABILITATEA ÎNTREPRINZĂTORILOR”
Titlu site 