contract – Titlu site

Încheierea contractului de transportare a pasagerilor și bagajelor în regim de taxi

Școlnic Daniela, masterandă în anul II a Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, Specialitatea Drept privat (Drept civil)

Contractul de transportare a pasagerilor și bagajelor în regim de taxi este contractul prin care transportatorul (operatorul de transport sau cărăușul) se obligă, în schimbul unui preț (taxă de transport sau tarif), să transporte pînă la destinație, într-un anumit termen, pasagerii și bagajele lor sau să transporte și să elibereze destinatarului bagajele ce i-au fost încredințate în acest scop.

Specificul încheierii contractului de transportare a pasagerilor și bagajelor în regim de taxi constă în caracterul public al acestuia, caracter care îi stabilește trăsături și efecte specifice. Acest aspect fiind menționat atît în Codul civil al Republicii Moldova[i](art.981), în Codul transporturilor rutiere din 17.07.2014[ii] (art.80) și în Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje din 28.07.2006[iii] (art.4 lit.b). Continuă lectura „Încheierea contractului de transportare a pasagerilor și bagajelor în regim de taxi”

97% posedat – un documentar despre adevărul economic

97% posedat reprezintă un studiu fundamental despre sistemul financiar și economic. E primul documentar care abordează problema și modul de funcționare a băncilor centrale și a procesului de creare a banilor.
Atât timp cât banii dirijează orice activitate din lume, e absolut necesar să le înțelegem natura. Totuși, întrebările aparent simple sunt evitate, întrebări precum: Care e originea banilor? Cine îi creează? Cine decide modul de folosire a acestora? Și ce valoare au aceste întrebări pentru milioanele de oameni, care au de suferit în cazul în care sistemul monetar intră în colaps?

Produs de Queuepolitely

*Traducerea şi adaptarea a fost realizată cu consimţământul şi suportul directorului de film – Michael Oswald.

DESPRE OBLIGAȚIA DE A ÎNCETA CONTRACTUL DE CREDIT, COMPROMIS PRIN NEEXECUTARE

Alexandru BOT, doctorand

Accesează articolul pe www.law.md

La data de 06 iunie 2002, Parlamentul Republicii Moldova a votat Legea nr. 1107-XV prin care a fost adoptat Codul Civil, care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Prin textul actului normativ sus-menționat, legislatorul a reglementat o serie de raporturi juridice necunoscute sau slab dezvoltate de legislația civilă anterioară. În șirul acestor novații legislative pot fi incluse și reglementările din domeniul creditării bancare, generic incluse în art. 1236 – 1245 ale Codului Civil și completate subsecvent de prevederile relative împrumutului din art. 867- 874 Cod Civil.

Astfel, prin textul art. 1242 alin. (1) Cod Civil, legislatorul a reglementat dreptul creditorului (băncii comerciale) de a rezilia contractul de credit în cazul în care:

a) debitorul a devenit insolvabil;

b) debitorul nu a oferit garanţiile cerute sau a redus fără acordul creditorului garanţiile oferite;

c) debitorul nu plăteşte dobânda în termenul stabilit;

d) debitorul nu a executat obligaţia de restituire a cel puţin 2 tranşe ale creditului, atunci când contractul prevede restituirea creditului în rate;

e) există alte cazuri prevăzute de lege sau de contract.

Totuși, o analiză în detaliu a acestei norme ne permite să deducem că în limita temeiurilor neexhaustive de care legiuitorul a legat dreptul creditorului de a înceta contractul de credit, s-a admis o ingerință impardonabilă asupra art. 16, 20, 55, 127 şi 130 din Legea supremă. În particular, considerăm că neconstituţionalitatea prevederilor art. 1242 alin. (1) lit. a) – e) din Codul Civil al RM se rezumă la denaturarea esenţei temeiurilor de reziliere a contractului, care cumulează obligaţia băncii comerciale de a înceta raporturile de creditare şi nicidecum dreptul acesteia. Continuă lectura „DESPRE OBLIGAȚIA DE A ÎNCETA CONTRACTUL DE CREDIT, COMPROMIS PRIN NEEXECUTARE”

Caracterul autonom al dobânzii în contractele de împrumut și creditare

Circuitul financiar, similar oricărui alt sistem de relaţii civile, îmbracă o anumită formă juridică; transmiterea şi preluarea capitalului fiind prioritar realizate prin instituţiile contractelor de împrumut şi credit. Primatul reglementărilor numite se concretizează în faptul că prin acestea, în sens larg, poate fi acoperită orice obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen. Respectiv, necesitatea reglementării acestor relaţii sociale e condiţionată nu numai de caracterul lor specific, ci şi de volumul acestora.

În acest context, adoptarea în 2002 a Codului Civil al Republicii Moldova a venit să marcheze o nouă etapă în reglementarea adecvată a raporturilor financiare. Și în acest context tema abordată nu poate evita subiectul dobânzilor în contractele de împrumut şi credit.

Art. 585 Cod Civil prevede că în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Respectiv, rigorile normative nu definesc cuprinsul juridic al dobânzii convenţionale, delegând această prerogativă părţilor contractante sau anumitor reglementări speciale.

Din tălmăcirea aceleeași norme, justificat se impune întrebarea dacă dobânda, în sens juridic, este fructul produs de capitalul creditorului, prestaţia sau o obligaţia accesorie raporturilor oneroase de împrumut şi creditare. Continuă lectura „Caracterul autonom al dobânzii în contractele de împrumut și creditare”

ANALIZA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE EXPEDIŢIE

Autor: Iurie MIHALACHE,

doctor în drept, lector universitar

Catedra Drept al Antreprenoriatului (USM)

Dans la doctrine juridique nationale le contrat d’expédition a été moins étudié, c’est pourquoi cet article sera d’une grande utilité. Dans le droit national il n’y a pas de concept bien défini du contrat d’expédition. L’expédition est régi par le Code civil de la République de Moldova et le Règlement sur les services de transport et d’expédition. Comme d’autres contrats civils, le contrat d’expédition a une structure: les parties, l’objet, le prix, la durée, les droits, les obligations et la responsabilité des parties contractantes. Dans ce contexte, le contrat d’expédition ne doit pas être confondu avec le contrat de transport. Ils sont deux contrats différents.

1. Consideraţii prealabile

Activitatea de transport presupune nu numai deplasarea mărfurilor, ci şi o serie de activităţi conexe, precum încărcarea, descărcarea, asigurarea, depozitarea, perfectarea documentelor etc. Fără îndoială, că rolul principal şi centrul acestor operaţiuni îl reprezintă transportul de mărfuri, dar, tocmai în scopul de a ajuta la efectuarea acestuia, a luat naştere expediţia de mărfuri.

Scopul expediţiei este de „a uşura” sarcinile transportatorului în legătură cu procesul de transport, prin îndeplinirea lucrărilor de ambalare, încărcare, descărcare, depozitare, curăţare etc. [1] Dar înainte de a transporta marfa, clientul este în drept să aleagă cum să o facă. Prima soluţie, ar fi ca el să se adreseze unui transportator (companie de transport) cu care să încheie contract de transport de mărfuri. Transportatorul se va angaja la deplasarea mărfurilor, în timp ce toate operaţiunile de expediţie (încărcare, descărcare ş.a.) vor fi pe seama clientului. În unele cazuri, serviciile respective sunt îndeplinite nemijlocit de persoanele care înfăptuiesc transportarea, de exemplu, de şoferi. Pentru operaţiunile de expediere aceştea au dreptul la o plată suplimentară la salariu [2]. Cea de-a doua soluţie constă în încheierea a două contracte separate, un contract de expediţie, cu un expeditor specializat (companie de expediţie a mărfurilor) şi un contract de transport, cu un transportator (companie de transport). Modalitatea respectivă este mai puţin eficientă, deoarece presupune timp şi cheltuieli suplimentare. În fine, cea de-a treia soluţie, şi cea mai eficientă, constă în încheierea unui singur contract, numit contractul de prestare a serviciilor de transport şi expediţie, pentru ca expeditorul, în schimbul unei taxe, să efectueze toate acţiunile ce ţin de ambalarea, încărcarea mărfurilor, întocmirea documentelor, precum şi transportarea propriu-zisă a mărfurilor de la punctul de pornire până la cel de destinaţie. Continuă lectura „ANALIZA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE EXPEDIŢIE”

PARTICULARITĂŢILE CONTRACTULUI DE LEASING

Autor: Iurie MIHALACHE,

doctor în drept, lector universitar

L’apparition des opérations de leasing représente un progrès évident en matière contractuelle. Le cadre juridique du leasing dans la législation de la République de Moldova est donné par la Loi concernant le leasing et le Code civil. Dans ces documents normatifs le leasing apparaît comme une opération juridique et financière complexe, résultat d’une réunion originale de plusieurs instruments juridiques (la vente-achat, le mandat, la location, le crédit bancaire, l’assurance) qui implique la participation de trois parties: vendeur, financier, utilisateur.

1. Consideraţii generale cu privire la leasing

Scurt istoric. Termenul leasing provine de la verbul englez to lease, care se traduce prin „a închiria”. Leasingul, ca instituţie juridică, a luat naştere în Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea vertiginoasă a industriei, iar un rol important în acest sens l-a avut transportul feroviar. Proprietarii minelor de cărbune aveau nevoie de vagoane, dar nu dispuneau de resurse financiare suficiente pentru a le procura, de aceea, au convenit cu producătorii ca aceştea să le ofere vagoanele anticipat, iar achitarea să fie efectuată în mod treptat, pe măsura realizării pe piaţă a cărbunelui[1]. Mai apoi, leasingul a fost preluat şi extins în Statele Unite ale Americii. Prima operaţiune de leasing în SUA a apărut în anul 1877, când societatea „Bell Telephone Comp” a oferit abonaţilor săi posibilitatea închirierii aparatelor telefonice pe termen lung, cu dreptul de a le procura la finele chiriei. Datorită acestui curs, SUA a fost telefonizată mai rapid decât celelalte state ale lumii[2]. Continuă lectura „PARTICULARITĂŢILE CONTRACTULUI DE LEASING”

Calificarea contractului civil – metode și procedee

Dorin Cimil, doctor în drept, conferenţiar universitar

Catedra drept civil USM

Teoria și practica calificării raporturilor civile fac parte inerentă din mecanismul de reglementare juridico-civilă, constituit din norme juridice, preponderent cu caracter dispozitiv, și mijloace juridice. În domeniul civilisticii nu s-au făcut studii distincte vis-à-vis de bazele științifice ale metodologiei calificării raporturilor obligaționale. Totuși, încercări de a scoate în relief problematica calificării contractelor civile și comerciale au fost făcute de către civiliștii francezi[1] în a doua jumătate a secolului XX. Literatura civilistică românească din acele timpuri se axa, în fond, pe problema calificării în aspectul dacă actul juridic este de natură comercială sau civilă[2], în special, calificarea operațiunilor care aveau ca obiect bunurile imobile. Explicația acestei calificări a operațiunilor cu imobile ca fiind civile se poate afla în tradiția raporturilor economice care acordau o importanță mai mare proprietății imobiliare și circulației acesteia, datorită naturii finite a terenurilor și valorii importante a clădirilor[3]. Continuă lectura „Calificarea contractului civil – metode și procedee”

ANALIZA TEORETICĂ A ABORDĂRILOR PRACTICII JUDICIARE PRIVIND EFECTELE NULITĂȚII ÎN CADRUL GRUPURILOR DE CONTRACTE

Dorin CIMIL

Doctor în drept, conf.univ.

Catedra Drept Civil, Facultatea de Drept, USM

Obiectul cercetării științifice al prezentului articol se restrânge la câteva pasaje ale practicii judiciare ce se referă la efectul nulității actului juridic inițial dintr-un grup de contracte şi efectele produse asupra actului juridic următor ,expuse în Hotărârea Plenul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la aplicarea de către instanțele de judecata a legislației ce reglementează nulitatea actului juridic civil.

“În ceea ce privește răsfrângerea efectelor nulității actului juridic faţă de terți, se va reţine că anularea actului juridic inițial atrage şi anularea actului juridic următor, datorita legăturii lor reciproce”.

Legăturile reciproce dintre contracte se exprimă prin formula grupului de contracte sau lanţului de contracte, care reprezintă o unitate omogenă de contracte care au în comun acelaşi obiect al prestaţiilor, sau având o structură diferită a contractelor, au „obligaţii caracteristice”. Efectele conjugate a mai multor contracte oferă posibilitatea de a înfrânge limitele puse de regula relativităţii convenţiei cu un dublu beneficiu: 1) extinderea câmpului de aplicare a acţiunii directe dincolo de cazurile expres prevăzute de lege şi 2) angajarea răspunderii contractuale a unei părţi a contractului faţă de un terţ, legat de primul contract printr-o convenţie distinctă[1].

Abordarea teoretică a grupului de contracte pe acest palier vine să ancoreze în circuitul ştiinţific conceptele despre asimilarea terţilor cu statutul juridic rezervat părţilor, extinderea răspunderii contractuale şi la alte persoane decât părţile contractante, şi sprijinirea principiului pacta sunt servanda exclusiv pe litera legii. Continuă lectura „ANALIZA TEORETICĂ A ABORDĂRILOR PRACTICII JUDICIARE PRIVIND EFECTELE NULITĂȚII ÎN CADRUL GRUPURILOR DE CONTRACTE”

Reflecţii asupra teoriei contractului civil

Dorin Cimil, doctor în drept conferenţiar universitar

Catedra drept civil USM

După perioada imediat următoare adoptării şi implimentării Codului civil al Republicii Moldova instituţia contractului civil n-a devenit o temă de cercetare separată a doctrinarilor moldoveni. Însă, continuă să fie adoptate o serie de norme noi cu referinţă la contracte[i], care necesită o apreciere ştiinţifica şi o aplicare practică adecvată. În sensul art. 2 CC RM legislaţia civilă reglementează obligaţiile contractuale civile, iar în baza unui mecanism construit pe principii de egalitate şi simetrie obligaţională, şi cele locative, familiale, de muncă, de exploatarea a resurselor naturale şi protecţie a mediului înconjurător. Partea componentă a mecanismului de reglementare a relaţiilor patrimoniale, şi nepatrimoniale conexe lor reprezintă noţiunea de contract civil, ce urmează a fi relevantă acestor raporturi atât din punct de vedere formal, cât şi aplicativ. Continuă lectura „Reflecţii asupra teoriei contractului civil”

OPORTUNITATEA MODELELOR CONTRACTUALE LEGALE

DORIN CIMIL

doctor în drept, conferenţiar universitar, Facultatea de Drept, USM

Aprecierea juridică a raporturilor contractuale se produce inerent prin aplicarea modelelor contractuale legale, statuate în codul civil (contracte publice, de adeziune, în favoarea unui terţ, opţiunea, antecontractul, de abonament), care sunt aplicabile, inclusiv şi în cazul modelării convenţionale faţă de oricare tip contractual, care posedă anumite criterii de calificare[i], caracteristice unei construcţii contractuale, privită ca entitate juridică aparte. Continuă lectura „OPORTUNITATEA MODELELOR CONTRACTUALE LEGALE”