REFLECȚII JURIDICE PRIVIND CIRCULAȚIA BANILOR ÎN SISTEMUL FINANCIAR-BANCAR

Alexandru BOT

Avocat, doctorand, Catedra Drept Civil, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova

leul-moldovenesc--tot-mai-ieftinCodul Civil al Republicii Moldova reglementează sec noțiunea banilor, descriind în particular una din funcțiile acestora, nu și originea, natura sau esența lor. Astfel, legiuitorul moldav s-a limitat în reglementa că moneda naţională, leul, constituie un mijloc legal de plată, obligatoriu pentru recepţionare conform valorii nominale pe întreg teritoriul Republicii Moldova (art. 302 alin. (1) C.Civ. RM).

Din noțiunea respectivă doctrina autohtonă a dedus că banii sunt o categorie specială de bunuri care datorită proprietăţilor lor deosebite sunt un echivalent general al tuturor celorlalte bunuri şi constituie un instrument general al schimbului.[1]Din păcate o asemenea definiție nu poate explica conținutul juridic al banilor și, de altfel, puțin are în comun cu realitatea monetară. Un prim indice al falsității aprecierilor sus-evidențiate este furnizat chiar de legiuitor. Or, acesta în art. 5 din Legea cu privire la bani, nr. 1232 din 1992, reglementează suficient de clar că leul (numerarul aflat în circulaţie şi la conturile bancare curente şi pe termen) se pune în circulaţie fiind asigurat deplin de activele Băncii Naţionale a Moldovei, de masa de mărfuri şi de serviciile prestate pe teritoriul Republicii Moldova, de activele agenţilor economici din republică aflate peste hotare. Pe cale de consecință, a afirma că banii reprezintă o expresie valorică a bunurilor, înseamnă a neglija realitatea că însăși procesele de creare, modificare și, în unele cazuri, de distrugere a bunurilor, la fel, au un echivalent bănesc. De altfel, definiția dată de doctrinarii moldavi vine în contradicție cu însăși textul legislativ comentat. Or, art. 302 alin. (1) C.Civ. RM, se limitează în a menționa că banii sunt un mijloc de plată, fără a exemplifica natura materială sau imaterială, reală sau relativă, personală sau impersonală a prestației achitate prin acești bani. Continuă lectura „REFLECȚII JURIDICE PRIVIND CIRCULAȚIA BANILOR ÎN SISTEMUL FINANCIAR-BANCAR”

În curând… “97% posedat”

Pe măsura aprofundării analizelor în domeniul împrumuturilor şi creditelor bancare am descoperit că problema depăşeşte cu mult cadrul chestiunilor descrise în articolul “Despre obligaţia băncii comerciale de a înceta contractul de credit“. Astfel, căutările au rezultat în găsirea documentarului, întitulat sugestiv “97% posedat”. Documentarul reprezintă o amplă investitagare a modului în care sunt creaţi şi utilizaţi banii prin activitatea financiar-bancară. O problemă actuală şi acută, inclusiv pentru România şi Republica Moldova, chiar dacă documentarul descrie starea lucrurilior din Marea Britanie. În colaborare cu directorul filmului – Michael Oswald, ne-am propus să prezentăm publicului din Moldova şi România documentarul, la început în varianta subtitrată.

Mai jos puteţi viziona trailerul oficial al filmului.

*Traducerea şi adaptarea a fost realizată cu consimţământul şi suportul directorului de film – Michael Oswald.

DESPRE OBLIGAȚIA DE A ÎNCETA CONTRACTUL DE CREDIT, COMPROMIS PRIN NEEXECUTARE

Alexandru BOT, doctorand

Accesează articolul pe www.law.md

logo-110x110La data de 06 iunie 2002, Parlamentul Republicii  Moldova a votat Legea nr. 1107-XV prin care a fost adoptat Codul Civil, care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Prin textul actului normativ sus-menționat, legislatorul a reglementat o serie de raporturi juridice necunoscute sau slab dezvoltate de legislația civilă anterioară. În șirul acestor novații legislative pot fi incluse și reglementările din domeniul creditării bancare, generic incluse în art. 1236 – 1245 ale Codului Civil și completate subsecvent de prevederile relative împrumutului din art. 867- 874 Cod Civil.

Astfel, prin textul art. 1242 alin. (1) Cod Civil, legislatorul a reglementat dreptul creditorului (băncii comerciale) de a rezilia contractul de credit în cazul în care:

a) debitorul a devenit insolvabil;

b) debitorul nu a oferit garanţiile cerute sau a redus fără acordul creditorului garanţiile oferite;

c) debitorul nu plăteşte dobânda în termenul stabilit;

d) debitorul nu a executat obligaţia de restituire a cel puţin 2 tranşe ale creditului, atunci când contractul prevede restituirea creditului în rate;

e) există alte cazuri prevăzute de lege sau de contract.

Totuși, o analiză în detaliu a acestei norme ne permite să deducem că în limita temeiurilor neexhaustive de care legiuitorul a legat dreptul creditorului de a înceta contractul de credit, s-a admis o ingerință impardonabilă asupra  art. 16, 20, 55, 127 şi 130 din Legea supremă. În particular, considerăm că neconstituţionalitatea prevederilor art. 1242 alin. (1) lit. a) – e) din Codul Civil al RM se rezumă la denaturarea esenţei temeiurilor de reziliere a contractului, care cumulează obligaţia băncii comerciale de a înceta raporturile de creditare şi nicidecum dreptul acesteia. Continuă lectura „DESPRE OBLIGAȚIA DE A ÎNCETA CONTRACTUL DE CREDIT, COMPROMIS PRIN NEEXECUTARE”

www.law.md Am evoluat! ;)

logo-110x110Motivați de a face ceva util pentru spațiul mioritic, în 2012, împreună cu Iulian Iorga (alias – Slam Ey) am lansat un mic blog: dreptprivat.wordpress.com. În 2013 am evoluat! Și astăzi ne numim mândru: www.law.md

Sigur avem de investit în redactarea platformei, așa ca așteptăm feedback! vă rugăm să ne scrieți la adresa: info@law.md

Caracterul autonom al dobânzii în contractele de împrumut și creditare

Circuitul financiar, similar oricărui alt sistem de relaţii civile, îmbracă o anumită formă juridică; transmiterea şi preluarea capitalului fiind prioritar realizate prin instituţiile contractelor de împrumut şi credit. Primatul reglementărilor numite se concretizează în faptul că prin acestea, în sens larg, poate fi acoperită orice obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen. Respectiv, necesitatea reglementării acestor relaţii sociale e condiţionată nu numai de caracterul lor specific, ci şi de volumul acestora.

În acest context, adoptarea în 2002 a Codului Civil al Republicii Moldova a venit să marcheze o nouă etapă în reglementarea adecvată a raporturilor financiare. Și în acest context tema abordată nu poate evita subiectul dobânzilor în contractele de împrumut şi credit.

Art. 585 Cod Civil prevede că în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Respectiv, rigorile normative nu definesc cuprinsul juridic al dobânzii convenţionale, delegând această prerogativă părţilor contractante sau anumitor reglementări speciale.

Din tălmăcirea aceleeași norme, justificat se impune întrebarea dacă dobânda, în sens juridic, este fructul produs de capitalul creditorului, prestaţia sau o obligaţia accesorie raporturilor oneroase de împrumut şi creditare. Continuă lectura „Caracterul autonom al dobânzii în contractele de împrumut și creditare”

Masterclass: Evghenii Suhanov – întâlnirea cu studenţii Facultăţii de Drept, USM

În data de 19 şi 20 septembrie 2013, Ministerul Justiţiei a fost gazda Conferinţei Internaţionale dedicată împlinirii a 10 ani de la adoptarea Codului Civil. Cu acest prilej a fost invitat şi Şeful Catedrei Drept Civil a Facultăţii de Drept, Universitatea de Stat din Moscova – Evghenii Suhanov, care a susţinut o lecţie publică în faţa studenţilor basarabeni.

 

ANALIZA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE EXPEDIŢIE

Autor: Iurie MIHALACHE,

doctor în drept, lector universitar

Catedra Drept al Antreprenoriatului (USM)

Dans la doctrine juridique nationale le contrat d’expédition a été moins étudié, c’est pourquoi cet article sera d’une grande utilité. Dans le droit national il n’y a pas de concept bien défini du contrat d’expédition. L’expédition est régi par le Code civil de la République de Moldova et le Règlement sur les services de transport et d’expédition. Comme d’autres contrats civils, le contrat d’expédition a une structure: les parties, l’objet, le prix, la durée, les droits, les obligations et la responsabilité des parties contractantes. Dans ce contexte, le contrat d’expédition ne doit pas être confondu avec le contrat de transport. Ils sont deux contrats différents.

 

1. Consideraţii prealabile

5058397b71b4b452229af52e7[1]Activitatea de transport presupune nu numai deplasarea mărfurilor, ci şi o serie de activităţi conexe, precum încărcarea, descărcarea, asigurarea, depozitarea, perfectarea documentelor etc. Fără îndoială, că rolul principal şi centrul acestor operaţiuni îl reprezintă transportul de mărfuri, dar, tocmai în scopul de a ajuta la efectuarea acestuia, a luat naştere expediţia de mărfuri.

Scopul expediţiei este de „a uşura” sarcinile transportatorului în legătură cu procesul de transport, prin îndeplinirea lucrărilor de ambalare, încărcare, descărcare, depozitare, curăţare etc. [1] Dar înainte de a transporta marfa, clientul este în drept să aleagă cum să o facă. Prima soluţie, ar fi ca el să se adreseze unui transportator (companie de transport) cu care să încheie contract de transport de mărfuri. Transportatorul se va angaja la deplasarea mărfurilor, în timp ce toate operaţiunile de expediţie (încărcare, descărcare ş.a.) vor fi pe seama clientului. În unele cazuri, serviciile respective sunt îndeplinite nemijlocit de persoanele care înfăptuiesc transportarea, de exemplu, de şoferi. Pentru operaţiunile de expediere aceştea au dreptul la o plată suplimentară la salariu [2]. Cea de-a doua soluţie constă în încheierea a două contracte separate, un contract de expediţie, cu un expeditor specializat (companie de expediţie a mărfurilor) şi un contract de transport, cu un transportator (companie de transport). Modalitatea respectivă este mai puţin eficientă, deoarece presupune timp şi cheltuieli suplimentare. În fine, cea de-a treia soluţie, şi cea mai eficientă, constă în încheierea unui singur contract, numit contractul de prestare a serviciilor de transport şi expediţie, pentru ca expeditorul, în schimbul unei taxe, să efectueze toate acţiunile ce ţin de ambalarea, încărcarea mărfurilor, întocmirea documentelor, precum şi transportarea propriu-zisă a mărfurilor de la punctul de pornire până la cel de destinaţie. Continuă lectura „ANALIZA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE EXPEDIŢIE”

MUTILAREA LEGII 87…

ÎNAINTE ERA MAI BINE!

kovrik-vendetta-maska-8_item32064_pad_white_250[1]Anul 2011 a marcat profund sistemul de drept al Republicii Moldova, reformele iniţiate au generat parcă un nou suflu legislativ, o speranţă că viitorul va fi mai corect ca prezentul şi trecutul… Şi totul s-a dus naibii lovindu-se ca nuca de perete! Un pas înainte şi doi înapoi ar zice analiştii… Pe dracu e o mişcare stabilă înainte, deoarece, vorba ceea, ÎNAINTE ERA MAI BINE! Or, anume raţiunea retrogradării a stat la baza logicii legislatorului reformator (AIE 2), atunci când a tăiat din propriul elan. Continuă lectura „MUTILAREA LEGII 87…”

Manual: Dreptul transporturilor

Download link:

1. Coperta Dreptul transporturilor

2. Manual: Dreptul transporturilor     

Stimaţi jurişti,

Vă informăm că în premieră pentru Republica Moldova, sub egida Centrului de Instruire a Personalului în Transporturi Internaţionale (CIPTI), a fost editat un manual de Dreptul transporturilor al cărui autor este dl Iurie MIHALACHE, doctor în drept. Manualul este adresat juriştilor, angajaţilor din cadrul companiilor de transport şi expediţie şi tuturor celor interesaţi de problemele dreptului transporturilor la etapa actuală.

open_book[1]

Ca rod al unei munci sistematice din partea autorului, cartea vine să completeze ceea ce în Republica Moldova nu s-a efectuat începând cu anii ’90. Pentru comparaţie, în România actualmente există zeci de manuale cu titlul Dreptul transporturilor, iar la fiecare facultate de drept acest curs este promovat de rând cu dreptul civil, dreptul muncii, dreptul administrativ etc. Continuă lectura „Manual: Dreptul transporturilor”

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe