Titlu site

Particularităţi ale acţiunii în justiţie pentru repararea prejudiciului ecologic cauzat de minori

Grigore Ardelean, lector universitar la Catedra „Ştiinţe juridice” a Academiei “Ştefan cel Mare”, doctorand

RECENZENT: Igor Trofimov, Şeful catedrei „Ştiinţe juridice” a Academiei “Ştefan cel Mare”, doctor în drept, conferenţiar universitar

***

Summary

Ensuring the exercise of the right to a healthy environment is possible only in the presence of an effective mechanism of defense by preventing or ultimately damage caused. The legal resources on providing a full repair environmental damage are functional only with the support of rules that belong to other branches of law, which in turn have to meet the new needs and aspirations.

***

Esenţa unui trai decent, în principiu, nu presupune doar comfortul material pe care şi l-a adaptat omul de-a lungul existenţei sale, ce constă adesea în puterea de cumpărare a diferitor bunuri şi servicii generată de nivelul înalt al remunerării, asistenţa medicală, garanţiile sociale sau de nivelul de asigurare a securităţii şi ordinii de drept, ci în mare parte de calitatea mediului ce asigură viabilitatea tuturor proceselor ce alcătuiesc existenţa umană.

Potrivit unor evaluări recente[1], protecţia mediului a devenit o necesitate a societăţii contemporane, o oportunitate cu caracter universal. Preocupările privind păstrarea unui mediu sănătos vizează ameliorarea condiţiilor de viaţă ale omului, menţinerea echilibrului ecologic, a ecosistemelor din care fiinţa umană face parte integrantă. Existenţa unui mediu sănătos reprezintă o condiţie a realizării drepturilor fundamentale ale omului: dreptului la sănătate fizică şi morală şi dreptului la viaţă. Aceasta implică păstrarea calităţii principalelor componente ale mediului, în condiţiile unei dezvoltări durabile. Acţiunea de protecţie a mediului se poate realiza pe deplin numai prin asocierea măsurilor de ordin juridic şi administrativ cu cele de ordin educaţional. Schimbarea mentalităţii oamenilor nu este deloc uşoară, dar fără o educaţie în acest sens orice acţiune de ocrotire a mediului este sortită eşecului. Este de menţionat că educaţia ecologică ocupă un loc central în politicile statelor europene la care aspiră Republica Moldova. Continuă lectura „Particularităţi ale acţiunii în justiţie pentru repararea prejudiciului ecologic cauzat de minori”

PIERDEREA UNEI ŞANSE PRIVITĂ PRIN PRISMA CONDIŢIILOR RĂSPUNDERII CIVILE

Drept MD

Oana GLIGAN*

Abstract: Loss of chance. The texts of the New Civil Code offer a new approach to the civil liability institution, by turning to good account the doctrinal and jurisprudential analyses of the defining elements and conditions of the reparation of damage. Thus, among the innovative aspects is the introduction of regulation, for the first time in our law, of the compensation for a specific type of damage, which is the consequence of the loss of the opportunity to obtain an advantage.

Consequently, this article aims to examine the loss of chance both as a theory of injury and as a theory of causation. The paper presents the source of the concept of loss of chance and its evolution in medical negligence law. Moreover, there are pointed out its main characteristics and conditions – the chance needs to be real and serious in order to be alleged. It…

Vezi articolul original 10.345 de cuvinte mai mult

Sinteză teoretică privind teoria epuizării dreptului subiectiv la marcă

Titularului mărcii, prin înregistrare în sistemul atributiv, i se conferă un şir de drepturi (denumite şi atribute), încadrate în conţinutul dreptului subiectiv asupra mărcii. Acestea, în sinteză, reprezintă totalitatea acţiunilor la care este îndreptăţit titularul dreptului – (a) dreptul de prioritate şi (b) exclusivitatea. Continuă lectura „Sinteză teoretică privind teoria epuizării dreptului subiectiv la marcă”

REFLECŢII CU PRIVIRE LA LICHIDAREA PERSOANELOR JURIDICE

Autor: MIHALACHE Iurie, Doctor în drept, Lector superior (USM)

Annotation. La liquidation est le processus par lequel on met fin à l’existence d’une société, dans le but de transformer en argent les éléments de l’actif et ainsi payer les dettes sociales de la société. La liquidation est aussi parfois appelée dissolution, même si, techniquement, la dissolution désigne la dernière étape de la liquidation. Dans la législation nationale la liquidation est régie principalement par le Code civil et la Loi concernant les sociétés par actions nr.1134/1997.

Adnotare. Lichidarea constituie procesul prin care se pune capăt existenţei unei societăţi comerciale în scopul de a transforma în bani elementele activului şi de a plăti datoriile sociale ale societăţii. Lichidarea este denumită adeseori dizolvare, chiar dacăm prin esenţă, dizolvarea desemnează ultima etapă a lichidării. În legislaţia naţională lichidarea este reglementată de Codul civil şi Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr.1134/1997.

Mots-clés: liquidation, dissolution, société par actions, entreprise, société commerciale, capital sociale, titres représentatifs, souscriptions, actions, dividendes.

Cuvinte-cheie: lichidare, dizolvare, societate pe acţiuni, întreprindere, societate comercială, capital social, titluri reprezentative, depuneri, acţiuni, dividende.

Precizări. În general, lichidarea persoanelor juridice reprezintă procesul de dispariţie a acestora. Ca şi în cazul înregistrării, radierea persoanelor juridice din registrul de stat este de competenţa Camerei Înregistrării de Stat. Însă spre deosebire de procedura înregistrării, care poate fi efectuată şi în regim de urgenţă (de exemplu, în 24 de ore sau chiar în 4 ore), procedura de lichidare este una foarte complexă şi îndelungată. Legea nu prevede termenul limită în care persoana juridică poate îndeplini toate formalităţile de lichidare. Practica atestă faptul că în cazul în care persoana juridică nu are datorii faţă de bugetul public naţional, procedura lichidării durează, cel puţin, un an de zile[1].

Din nefericire, instituţia lichidării persoanelor juridice a fost puţin abordată în doctrina de specialitate. Dintre autorii străini putem enumera, în primul rând, profesorii ruşi: A.Paşin, A.Ciureaev[2], L.Podiaceva[3], L.Poteagaeva[4], iar dintre cei autohtoni, lucrări consacrate lichidării persoanelor juridice aproape că nu există. Majoritatea autorilor se rezumă la interpretarea normelor legale, fără a efectua o abordare ştiinţifică asupra procesului de lichidare. Ţinând cont de faptul că lichidarea este inseparabilă de instituţia dizolvării (lichidarea este o consecinţă a dizolvării; şi nu există lichidare fără dizolvare), instituţia lichidării a fost adeseori lăsată în umbră, locul ei fiind preluat de dizolvare, mai atractivă din punct de vedere al abordării teoretice. Continuă lectura „REFLECŢII CU PRIVIRE LA LICHIDAREA PERSOANELOR JURIDICE”

INTENTARE ȘI DESFĂȘURAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE

Autor: MIHALACHE Iurie, Doctor în drept, lector universitar (USM)

Resumé. Insolvabilité est l’état de droit du débiteur dont le passif est supérieur à l’actif. Les causes de l’insolvabilité sont très souvent la conséquence d’une trésorerie trop faible. Dans la République de Moldova l’insolvabilité est reglementé par la Loi de l’insolvabilité nr.149/2012 entrée en vigueur le 13 mars 2013. Les instances judiciaires responsables avec la surveillance des rapports d’insolvabilité dans notre pays sont les cours d’appels.

Rezumat. Insolvabilitatea reprezintă o stare de drept a debitorului al cărui pasiv depăşeşte activul. Starea de insolvabilitate este o consecinţă a unui buget foarte slab. În Republica Moldova insolvabilitatea este reglementată de Legea insolvabilităţii nr.149/2012, în vigoare din 13 martie 2013. Instanţele judecătoreşti responsabile de supravegherea raporturilor de insolvabilitate sunt curţile de apel.

Mots-clés: insolvabilité, débiteur, passif, actif, trésorerie, instances judiciaires, cour d’appel.

Cuvinte-cheie: insolvabilitate, debitor, pasiv, activ, buget, instanţe judiciare, curte de apel.

Dispoziții generale. În legislaţia naţională, primele reglementări cu privire la insolvabilitate au fost introduse după anii ’90. Iniţial a fost adoptată Legea cu privire la faliment nr.851 din 1992 (abrogată), înlocuită ulterior prin Legea cu privire la faliment nr.786 din 1996 (abrogată). Începând cu anul 2001, a apărut Legea insolvabilităţii nr.632 (abrogată) care a introdus un cuvânt nou pentru legislaţia naţională – insolvabilitatea. Din anul 2013 şi până în prezent se aplică o nouă lege a insolvabilităţii, Legea insolvabilităţii nr.149/2012[1], dar şi Codul de procedură civilă[2]. Continuă lectura „INTENTARE ȘI DESFĂȘURAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE”

INSOLVABILITATEA ÎNTREPRINZĂTORILOR

Autor: MIHALACHE Iurie, Lector superior, Doctor în drept,

Mots-clés: insolvabilité, débiteur, passif, actif, trésorerie, instances judiciaires, cour d’appel.

Cuvinte-cheie: insolvabilitate, debitor, pasiv, activ, buget, instanţe judiciare, curte de apel.

Aspecte istorice. Insolvabilitatea reprezintă acea situaţie financiară a debitorului, caracterizată prin imposibilitatea acestuia de a-şi onora obligaţiile de plată. Originile instituţiei insovabilităţii se află în dreptul roman. La începuturi, persoana care nu-şi putea întoarce datoriile se angaja să muncească pentru creditor un număr de zile [1]. Mai târziu a luat naştere procedura „vendetio bonorum” (insolvabilitatea pe care o avem în prezent) şi se iniţia de către creditor faţă de debitorul său. Procedura se desfăşura sub autoritatea pretorului. Dacă debitorul nu achita datoriile faţă de creditor, era informat pretorul care constata imposibilitatea achitării datoriilor. Bunurile debitorului se transmiteau în gestiunea creditorului. Acesta desemna o persoană (curator bonorum) care avea obligaţia de a publica avize şi a aduce la cunoştinţa publicului despre vânzarea averii debitorului. Dacă în timp de o lună de la data publicării avizului de vânzare, debitorul aşa şi nu plătea datoria şi nici nu aducea un garant, creditorul desemna un lichidator (magister bonorum), care vindea la licitaţie publică bunurile debitorului. Bunurile se vindeau celui care oferea cel mai mare preţ. Dacă creanţa se satisfăcea şi mai rămâneau bunuri, acestea se întorceau debitorului [2]. Continuă lectura „INSOLVABILITATEA ÎNTREPRINZĂTORILOR”

CU PRIVIRE LA VALORILE MOBILIARE ALE SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI

Autor: MIHALACHE Iurie, Doctor în drept,

Annotation. Les valeurs mobilières sont des titres émis par des personnes morales. La détention de valeurs mobilières donne le droit à une quotité de capital (pour les actions), ou à un droit de créance (pour les obligations). Dans la législation nationale les valeurs mobilières sont reglementées par la Loi concernant le marché de capital nr. 171/2012 et la Loi concernant les sociétés par actions nr. 1134/2012.

Adnotare. Valorile mobiliare sunt titluri emise de către persoanele juridice. Deţinerea valorilor mobiliare conferă dreptul la o cotă din capital (în cazul acţiunilor) sau la un drept de creanţă (în cazul obligaţiunilor). În legislaţia naţională valorile mobiliare sunt reglementate de Legea cu privire la piaţa de capital nr. 171/2012 şi Legea privind societăţile pe acţiuni nr. 1134/2012.

Mots-clés: valeurs mobilières, actions, obligations, marché de capital, sociétés par actions, personnes morales.

Cuvinte-cheie: valori mobiliare, acţiuni, obligaţiuni, piaţă de capital, societate pe acţiuni, persoane juridice.

Precizări. Abordarea temei respective a fost condiţionată de intrarea în vigoare a Legii privind piaţa de capital nr.171/2012[1] care introduce schimbări esenţiale pe piaţa valorilor mobiliare din republică. Deşi publicarea legii s-a făcut la 14 septembrie 2012, intrarea sa în vigoare a avut loc cu un an mai târziu, în 2013, fapt ce a condiţionat abrogarea a două legi importante, Legea cu privire la fondurile de investiţii, nr.1204 din 05.06.1997 (republicată în Monitorul Oficial al R.Moldova, 2003, nr.177-188) şi Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.199 din 18.11.1998 (republicată în Monitorul Oficial al R.Moldova, 2008, nr.183-185). Noutatea legii reiese şi din faptul că transpune în legislaţia naţională cele mai relevante directive al Uniunii Europene în domeniul pieţei financiare şi de capital[2]. Continuă lectura „CU PRIVIRE LA VALORILE MOBILIARE ALE SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI”

97% posedat – un documentar despre adevărul economic

97% posedat reprezintă un studiu fundamental despre sistemul financiar și economic. E primul documentar care abordează problema și modul de funcționare a băncilor centrale și a procesului de creare a banilor.
Atât timp cât banii dirijează orice activitate din lume, e absolut necesar să le înțelegem natura. Totuși, întrebările aparent simple sunt evitate, întrebări precum: Care e originea banilor? Cine îi creează? Cine decide modul de folosire a acestora? Și ce valoare au aceste întrebări pentru milioanele de oameni, care au de suferit în cazul în care sistemul monetar intră în colaps?

Produs de Queuepolitely

*Traducerea şi adaptarea a fost realizată cu consimţământul şi suportul directorului de film – Michael Oswald.

REFLECŢII PRIVIND ESENŢA JURIDICĂ A PROCEDURII JUDICIARE REFERITOARE LA ÎNCUVIINŢAREA EXAMENULUI PSIHIATRIC SAU SPITALIZĂRII ÎN STAŢIONARUL DE PSIHIATRIE ŞI LOCUL ACESTUIA ÎN SISTEMUL FELURILOR DE PROCEDURI JUDICIARE CIVILE

CREŢU VASILE

Doctor în drept, conferenţiar universitar, Catedra de drept procesual civil, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova

Deficienţele psihice ale persoanei perturbează funcţiile sociale ale individului, deseori lipsindu-l de capacitatea de a-şi asuma decizii conştientizate şi de a avea o conduită direcţionată de o anumită cauză, în efect generând riscul unei atitudini periculoase.

Persoanele psihic-bolnave, pe toată perioada evoluţiei omenirii, provocau majorităţii indivizilor sănătoşi sentimente mixte de compasiune, toleranţă şi, îndeosebi, frică; frica faţă de posibilitatea de deveni victima acţiunilor suferindului psihic sau de a-i contacta boala. Or, nu pot fi negate situaţiile tragice, când persoanele pătimesc grav de pe urma conduitei bolnavilor psihici… În efect, arareori, în amalgamul relaţiilor cotidiene, se identifică întrebarea dacă interlocutorul nu este suferind de o patologie psihică…

Dramele cotidiene deseori devin rezultatul acţiunilor celor ce înregistrează anumite deficienţe cognitive şi psihice. Reieşind din această circumstanţă se reclamă acordarea de ajutor respectivilor indivizi. Din cele mai vechi timpuri o asemenea asistenţă era promovată sub aspect multiplu, inclusiv apelându-se la limitarea libertăţii personale a suferindului prin plasarea acestuia într-o instituţie curativă, cu dispunerea aplicării de tratamente neconsimţite de către persoana psihic bolnavă.

Examinarea şi spitalizarea indivizilor ce suferă de o anumită patologie psihică, fără a le fi cerut consimţământul sau a reprezentanţilor lor legali, reprezintă un element al asistenţei amintite mai sus şi în esenţă presupune limitarea drepturilor la libertate şi inviolabilitate personală, la libera circulaţie în spaţiu, la libera alegere a reşedinţei sau domiciliului. Constrângerea libertăţii persoanei prin plasarea ei forţată într-o instituţie spitalicească specializată prezumă îngustarea funcţiilor sociale ale individului. Mai mult decât atât, reieşind din interpretarea lit. e) a alin. 1 a art. 5 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spitalizarea persoanei într-o instituţie curativă, cu omiterea voinţei ei sau a acordului reprezentantului ei legal, reprezintă o autentică lipsire de libertate. Continuă lectura „REFLECŢII PRIVIND ESENŢA JURIDICĂ A PROCEDURII JUDICIARE REFERITOARE LA ÎNCUVIINŢAREA EXAMENULUI PSIHIATRIC SAU SPITALIZĂRII ÎN STAŢIONARUL DE PSIHIATRIE ŞI LOCUL ACESTUIA ÎN SISTEMUL FELURILOR DE PROCEDURI JUDICIARE CIVILE”