Categorie: Teoria generală a obligaţiilor civile

Dorin Cimil, doctor în drept  conferenţiar universitar, Catedra drept civil, USM

The juridical construction of the pre-contract, regarded as an act that produces certain rights and obligations, was partially revived by the content of the national Civil Code of 2003. The contractual practice, established before this code, developed particular pre-contractual agreements, especially concerning the sale of real estates. Thus, on the basis of this research we tried to explain the nature of pre-contractual acts retaining some relevant facts of their evolution history and their present normative content.  Continuă lectura „Antecontractul (variantă desfăşurată)”

Dorin Cimil, doctor în drept,  conferenţiar universitar, Catedra drept civil, USM

Construcţia juridică a antecontractului a fost reintrodusă fragmentar în legislaţia civilă în calitate de mecanism juridic pentru reglementarea relaţiilor de formare progresivă a contractului civil prpriu-zis.  Însăşi procesul de formare a unui contract civil, convenţional poate fi descompus în mai multe etape, necesare pentru maturizarea consimţămîntului de a contracta. Negocierile contractuale deseori trec succesiv în faza ante-contractelor, entităţi juridice pe larg utilizate în practica contractuală în formula “contract preliminar”, “contract prealabil”, “contract cadru”, “acord de principiu”, “scrisoare de intenţie”. Deşi, codul civil nu plasează această formulă juridică în cadrul clasificării legale a contractelor, expusă în art.666, totuşi noţiunea şi regimul juridic al ante-contractelor este într-o manieră nesistemică stabilită de legislaţia civilă. Conform prevederilor art. 679 alin.3 CC RM “prin contract se poate naşte obligaţia de a se încheia un contract. Forma stabilită pentru contract se aplică şi pentru antecontract”. Menţiunea legală respectivă îşi are amprenta în teoria germană de calificare largă a antecontractului, conform căreia antecontract este orice contract viitor, orice convenţie obligatorie, dar provizorie, ceea ce nemţii numesc punctaţie, fiecare din punctele ce a avut un acord ce formează un antecontract[1]. Continuă lectura „Antecontractul”

Dorin CIMIL, doctor în drept, conferenţiar universitar, Facultatea de Drept, USM

Dreptul la negocierea contractelor civile reprezintă un drept fundamental în domeniul dreptului contractelor şi se sprijină pe prevederile art. 1 CC RM care proclamă atât libertatea contractuală, cît şi inviolabilitea proprietăţii,  inadmisibilitea imixtiunii în afacerile private, necesitea de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care a fost lezată şi de apărare judiciară a lor în calitate de valori supreme, fără de care nu poate fi concepută legislaţia civilă. Libertatea subiecţilor să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor conţine iminent şi dreptul (libertatea) de a negocia cu potenţialii cocontractanţi pentru a putea realiza obiectivele propuse şi acest lucru constituie o regulă, nu o excepţie, la etapa de încheiere a contractului, fapt ce-şi găseşte reflecţia în norma art. 712 alin. (2) CC RM: „nu există clauze contractuale standard în măsura în care condiţiile contractului au fost negociate în particular între părţi”. Elaborarea de către legiuitor a mecanismului de reglementare juridico-civilă prin intermediul clauze contractuale standard nu poate înlocui sau exclude etapa negocierii contractului, dar suplineşte situaţia juridică în care negocierile sunt suprimate de inegalitatea economică a părţilor sau incapacitatea psihologică sau de altă natură a unui subiect de a negocia la acelaşi nivel cu profesionistul. În situaţia în care, în contractele de adeziune, nu există un acord liber consimţit, iar discuţiile lipsesc aproape cu desăvîrşire era normală intervenţia legiuitorului …[i] Continuă lectura „Importanţa juridică a negocierii contractelor”