Alexandru BOT
Avocat, doctorand, Catedra Drept Civil, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova
Codul Civil al Republicii Moldova reglementează sec noțiunea banilor, descriind în particular una din funcțiile acestora, nu și originea, natura sau esența lor. Astfel, legiuitorul moldav s-a limitat în reglementa că moneda naţională, leul, constituie un mijloc legal de plată, obligatoriu pentru recepţionare conform valorii nominale pe întreg teritoriul Republicii Moldova (art. 302 alin. (1) C.Civ. RM).
Din noțiunea respectivă doctrina autohtonă a dedus că banii sunt o categorie specială de bunuri care datorită proprietăţilor lor deosebite sunt un echivalent general al tuturor celorlalte bunuri şi constituie un instrument general al schimbului.[1]Din păcate o asemenea definiție nu poate explica conținutul juridic al banilor și, de altfel, puțin are în comun cu realitatea monetară. Un prim indice al falsității aprecierilor sus-evidențiate este furnizat chiar de legiuitor. Or, acesta în art. 5 din Legea cu privire la bani, nr. 1232 din 1992, reglementează suficient de clar că leul (numerarul aflat în circulaţie şi la conturile bancare curente şi pe termen) se pune în circulaţie fiind asigurat deplin de activele Băncii Naţionale a Moldovei, de masa de mărfuri şi de serviciile prestate pe teritoriul Republicii Moldova, de activele agenţilor economici din republică aflate peste hotare. Pe cale de consecință, a afirma că banii reprezintă o expresie valorică a bunurilor, înseamnă a neglija realitatea că însăși procesele de creare, modificare și, în unele cazuri, de distrugere a bunurilor, la fel, au un echivalent bănesc. De altfel, definiția dată de doctrinarii moldavi vine în contradicție cu însăși textul legislativ comentat. Or, art. 302 alin. (1) C.Civ. RM, se limitează în a menționa că banii sunt un mijloc de plată, fără a exemplifica natura materială sau imaterială, reală sau relativă, personală sau impersonală a prestației achitate prin acești bani. Continuă lectura „REFLECȚII JURIDICE PRIVIND CIRCULAȚIA BANILOR ÎN SISTEMUL FINANCIAR-BANCAR”

Circuitul financiar, similar oricărui alt sistem de relaţii civile, îmbracă o anumită formă juridică; transmiterea şi preluarea capitalului fiind prioritar realizate prin instituţiile contractelor de împrumut şi credit. Primatul reglementărilor numite se concretizează în faptul că prin acestea, în sens larg, poate fi acoperită orice obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen. Respectiv, necesitatea reglementării acestor relaţii sociale e condiţionată nu numai de caracterul lor specific, ci şi de volumul acestora.![cm464-2[1]](https://moldova.law.blog/wp-content/uploads/2020/07/797b7-cm464-21.jpg?w=300&h=200)
![sign-lease-contract1[1]](https://moldova.law.blog/wp-content/uploads/2020/07/6b339-sign-lease-contract11.jpg?w=300&h=199)

Dezvoltarea economică a societății depinde foarte mult de circuitul mărfurilor, precum și a capitalului. Evoluția relațiilor comerciale denotă accelerarea vitezei de circulație a banilor, ceea ce, la rîndul său, presupune că existența obligațiilor pecuniare în circuitul civil este în creștere. Astfel, tot mai accentuat devine aspectul juridic al acestor relații sociale. Aceasta deoarece raporturile obligaționale pecuniare generează anumite consecințe juridice distincte prevăzute de lege. Una dintre aceste consecințe o reprezintă dobînda legală.
Deşi a trecut o perioadă considerabilă de timp de la intrarea în vigoare a Codului civil (redacţia 2002), mai persistă numeroase situaţii când sunt încheiate contracte cu ignorarea prevederilor legale, iar părţile sunt nevoite să apeleze la instanţele de judecată pentru soluţionarea conflictelor.