Despre asociaţiile de locatari şi libertatea de asociere

unfair-imgLa data de 30 martie 2000, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea condominiului în fondul locativ, nr. 913-XIV, publicată în Monitorul Oficial nr. 130-132 din 19.10.2000 (în continuare Lege), în baza căreia au fost reglementate inclusiv raporturile modul de înfiinţare, înregistrare, funcţionare şi lichidare a asociaţiilor de coproprietari în condominiu.

În acest sens, art. 1 din Legea menţionată prevede că asociaţia de coproprietari în condominiu reprezintă organizaţia proprietarilor de locuinţe care s-au asociat pentru administrarea, întreţinerea şi exploatarea în comun a complexului de bunuri imobiliare în condominiu.

Respectând principiul de liberă asociere a persoanelor, art. 16 alin. (1) din Lege prevede că asociaţia de coproprietari se înfiinţează din cel puţin doi proprietari pentru întreţinerea, exploatarea şi reparaţia locuinţelor (încăperilor) ce le aparţin şi a proprietăţii comune din condominiu, pentru asigurarea membrilor asociaţiei cu servicii comunale şi cu alte servicii, pentru reprezentarea şi apărarea intereselor acestora. Prevederile normei citate derivă, de altfel, din conţinutul art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, în vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993, garantează cele mai importante drepturi civile şi politice. Reglementările internaţionale sus-menţionate statuează că orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele (…) pentru ocrotirea intereselor sale.

Constituţia Republicii Moldova, la rândul său, garantează expres doar libertatea de asociere în partide politice şi sindicate – art. 41 şi 42 din Constituţie. Însă, dat fiind faptul că legiuitorul naţional a consfinţit în art. 4 din Constituţie că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte, rezultă că anume prin intermediul acestei norme este garantată şi libertatea de asociere în oricare alte structuri organizaţionale civile, diferite de partidele politice şi sindicate.

Reieşind din acelaşi art. 4 din Constituţie, abordat în coroborare cu prevederile art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deducem că exercitarea dreptului la libera asociere se manifestă în sens dublu: persoanei nu i poate îngrădi dreptul la asociere în entităţi colective şi nici o persoană nu poate fi obligată să facă parte dintr-o asociaţie. Astfel, art. 20 din Declaraţia universală a drepturilor omului reglementează imperativ că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică şi nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie. Continuă lectura „Despre asociaţiile de locatari şi libertatea de asociere”

DESPRE OBLIGAȚIA DE A ÎNCETA CONTRACTUL DE CREDIT, COMPROMIS PRIN NEEXECUTARE

Alexandru BOT, doctorand

Accesează articolul pe www.law.md

logo-110x110La data de 06 iunie 2002, Parlamentul Republicii  Moldova a votat Legea nr. 1107-XV prin care a fost adoptat Codul Civil, care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Prin textul actului normativ sus-menționat, legislatorul a reglementat o serie de raporturi juridice necunoscute sau slab dezvoltate de legislația civilă anterioară. În șirul acestor novații legislative pot fi incluse și reglementările din domeniul creditării bancare, generic incluse în art. 1236 – 1245 ale Codului Civil și completate subsecvent de prevederile relative împrumutului din art. 867- 874 Cod Civil.

Astfel, prin textul art. 1242 alin. (1) Cod Civil, legislatorul a reglementat dreptul creditorului (băncii comerciale) de a rezilia contractul de credit în cazul în care:

a) debitorul a devenit insolvabil;

b) debitorul nu a oferit garanţiile cerute sau a redus fără acordul creditorului garanţiile oferite;

c) debitorul nu plăteşte dobânda în termenul stabilit;

d) debitorul nu a executat obligaţia de restituire a cel puţin 2 tranşe ale creditului, atunci când contractul prevede restituirea creditului în rate;

e) există alte cazuri prevăzute de lege sau de contract.

Totuși, o analiză în detaliu a acestei norme ne permite să deducem că în limita temeiurilor neexhaustive de care legiuitorul a legat dreptul creditorului de a înceta contractul de credit, s-a admis o ingerință impardonabilă asupra  art. 16, 20, 55, 127 şi 130 din Legea supremă. În particular, considerăm că neconstituţionalitatea prevederilor art. 1242 alin. (1) lit. a) – e) din Codul Civil al RM se rezumă la denaturarea esenţei temeiurilor de reziliere a contractului, care cumulează obligaţia băncii comerciale de a înceta raporturile de creditare şi nicidecum dreptul acesteia. Continuă lectura „DESPRE OBLIGAȚIA DE A ÎNCETA CONTRACTUL DE CREDIT, COMPROMIS PRIN NEEXECUTARE”

Cuprinsul dobânzii convenţionale în contractele de împrumut şi creditare

Alexandru BOT, magistru în drept, avocat-stagiar

Un studiu din sec. al XIX-lea menţionează: „Există suflete avare care neagă existenţa moralei veritabile, pentru ele binele şi răul nu sunt decât concepte variabile ale intelectului uman, iar conştiinţa nu e decât un ecou al prejudecăţilor timpului, rasei şi locului. Istoria împrumutului oneros vine să justifice acest sofism. Astfel, indiferent de epoca de referinţă, mereu vom identifica opinii ale înţelepţilor, care vin în contradicţie cu perceptele legislaţiei pozitive. Consacrat de legile Greciei şi Romei, împrumutul oneros a atras asupra lui totul ce avut de ilustrat filosofia, totul ce a avut mai sfânt Biserica; legislatorul cedând în faţa presiunilor de idei, l-a excomunicat, astfel încât viziunile cele mai autoritare ale timpului s-au răsculat pentru a-l apăra şi a pleda pentru cauza sa. După o luptă de zece secole, aceasta a dobândit o victorie decisivă. Cărui fapt să-i atribuim aceste vicisitudini? Exagerării spiritului uman, care nu cunoaşte nici o măsură şi parcurge fără cedare orice distanţă care separă extremele, neştiind niciodată să se oprească la mijloc. Continuă lectura „Cuprinsul dobânzii convenţionale în contractele de împrumut şi creditare”

Despre „comisionul” bancar perceput la încasarea plăţilor pentru serviciile comunale

Cu siguranţă fiecare din noi ne-am ciocnit cu problema „comisioanelor” achitate băncilor comerciale la procesarea facturilor de plată pentru serviciile comunale.

Oarecum indignaţi şi chiar revoltaţi de situaţia în care „trebuie să plătim pentru a avea dreptul de a achita comodităţile locative”, noi, în calitate de consumatori, împreună cu autorităţile, cărora le-am delegat mandatul de a ne proteja şi respecta drepturile, în unison ridicam din umeri spunând: „Sânt mic şi nu ştiu nimic!”. Continuă lectura „Despre „comisionul” bancar perceput la încasarea plăţilor pentru serviciile comunale”

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe