Dreptul transporturilor

Încheierea contractului de transportare a pasagerilor și bagajelor în regim de taxi

Școlnic Daniela, masterandă în anul II a Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, Specialitatea Drept privat (Drept civil)

Contractul de transportare a pasagerilor și bagajelor în regim de taxi este contractul prin care transportatorul (operatorul de transport sau cărăușul) se obligă, în schimbul unui preț (taxă de transport sau tarif), să transporte pînă la destinație, într-un anumit termen, pasagerii și bagajele lor sau să transporte și să elibereze destinatarului bagajele ce i-au fost încredințate în acest scop.

Specificul încheierii contractului de transportare a pasagerilor și bagajelor în regim de taxi constă în caracterul public al acestuia, caracter care îi stabilește trăsături și efecte specifice. Acest aspect fiind menționat atît în Codul civil al Republicii Moldova[i](art.981), în Codul transporturilor rutiere din 17.07.2014[ii] (art.80) și în Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje din 28.07.2006[iii] (art.4 lit.b). Continuă lectura „Încheierea contractului de transportare a pasagerilor și bagajelor în regim de taxi”

ANALIZA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE EXPEDIŢIE

Autor: Iurie MIHALACHE,

doctor în drept, lector universitar

Catedra Drept al Antreprenoriatului (USM)

Dans la doctrine juridique nationale le contrat d’expédition a été moins étudié, c’est pourquoi cet article sera d’une grande utilité. Dans le droit national il n’y a pas de concept bien défini du contrat d’expédition. L’expédition est régi par le Code civil de la République de Moldova et le Règlement sur les services de transport et d’expédition. Comme d’autres contrats civils, le contrat d’expédition a une structure: les parties, l’objet, le prix, la durée, les droits, les obligations et la responsabilité des parties contractantes. Dans ce contexte, le contrat d’expédition ne doit pas être confondu avec le contrat de transport. Ils sont deux contrats différents.

1. Consideraţii prealabile

Activitatea de transport presupune nu numai deplasarea mărfurilor, ci şi o serie de activităţi conexe, precum încărcarea, descărcarea, asigurarea, depozitarea, perfectarea documentelor etc. Fără îndoială, că rolul principal şi centrul acestor operaţiuni îl reprezintă transportul de mărfuri, dar, tocmai în scopul de a ajuta la efectuarea acestuia, a luat naştere expediţia de mărfuri.

Scopul expediţiei este de „a uşura” sarcinile transportatorului în legătură cu procesul de transport, prin îndeplinirea lucrărilor de ambalare, încărcare, descărcare, depozitare, curăţare etc. [1] Dar înainte de a transporta marfa, clientul este în drept să aleagă cum să o facă. Prima soluţie, ar fi ca el să se adreseze unui transportator (companie de transport) cu care să încheie contract de transport de mărfuri. Transportatorul se va angaja la deplasarea mărfurilor, în timp ce toate operaţiunile de expediţie (încărcare, descărcare ş.a.) vor fi pe seama clientului. În unele cazuri, serviciile respective sunt îndeplinite nemijlocit de persoanele care înfăptuiesc transportarea, de exemplu, de şoferi. Pentru operaţiunile de expediere aceştea au dreptul la o plată suplimentară la salariu [2]. Cea de-a doua soluţie constă în încheierea a două contracte separate, un contract de expediţie, cu un expeditor specializat (companie de expediţie a mărfurilor) şi un contract de transport, cu un transportator (companie de transport). Modalitatea respectivă este mai puţin eficientă, deoarece presupune timp şi cheltuieli suplimentare. În fine, cea de-a treia soluţie, şi cea mai eficientă, constă în încheierea unui singur contract, numit contractul de prestare a serviciilor de transport şi expediţie, pentru ca expeditorul, în schimbul unei taxe, să efectueze toate acţiunile ce ţin de ambalarea, încărcarea mărfurilor, întocmirea documentelor, precum şi transportarea propriu-zisă a mărfurilor de la punctul de pornire până la cel de destinaţie. Continuă lectura „ANALIZA JURIDICĂ A CONTRACTULUI DE EXPEDIŢIE”

Manual: Dreptul transporturilor

Download link:

1. Coperta Dreptul transporturilor

2. Manual: Dreptul transporturilor

Stimaţi jurişti,

Vă informăm că în premieră pentru Republica Moldova, sub egida Centrului de Instruire a Personalului în Transporturi Internaţionale (CIPTI), a fost editat un manual de Dreptul transporturilor al cărui autor este dl Iurie MIHALACHE, doctor în drept. Manualul este adresat juriştilor, angajaţilor din cadrul companiilor de transport şi expediţie şi tuturor celor interesaţi de problemele dreptului transporturilor la etapa actuală.

Ca rod al unei munci sistematice din partea autorului, cartea vine să completeze ceea ce în Republica Moldova nu s-a efectuat începând cu anii ’90. Pentru comparaţie, în România actualmente există zeci de manuale cu titlul Dreptul transporturilor, iar la fiecare facultate de drept acest curs este promovat de rând cu dreptul civil, dreptul muncii, dreptul administrativ etc. Continuă lectura „Manual: Dreptul transporturilor”

Obligaţia de transport (auto)

Olesea Negru, masterandă, Facultatea de Drept, USM

Dorin Cimil, doctor în drept, conf. univ., Facultatea de Drept, USM

Logic, orice noţiune are un conţinut şi o sferă, conţinutul fiind dat de ceea ce logica defineşte drept ,,note dominante’’, identificate sintetic prin definiţie, după tradiţionala relaţie gen proxim – diferenţă specifică. Prin urmare, pentru a înţelege mai bine noţiunea de obligaţie civilă, vom încerca să analizăm elementele definitorii, care alcătuiesc conţinutul acestei noţiuni. Continuă lectura „Obligaţia de transport (auto)”

Argumente în favoarea codificării legislaţiei naţionale din domeniul transportului

Autor: Iurie MIHALACHE,

doctor în drept, lector universitar (USM)

page0-old-law-books-edit[1]

Les réalités juridiques de la République de Moldova montrent que la législation sur les transports est incomplet et comporte plusieurs lacunes. Le plus difficile est la situation du transport aérien. Jusqu’à present il n’existe pas un code aeriene. Dans le transport routier la situation est meilleure. Actuellement se prépare le code de la route ajusté à la législation de l’Union européenne. En ce qui concerne le transport ferroviaire et maritime, il y’a des problèmes quant à l’application pratique de la législation.

1. Precizări prealabile

Codificarea este forma superioară de sistematizare a actelor normative care constă în procesul de prelucrare şi alcătuire a unui singur act normativ cu putere de lege, numit cod, din toate (sau aproape toate) actele normative dintr-o ramură de drept[1]. Codul apare ca un rezultat al unui complex de operaţii. El necesită profesionalism, previziune, răspundere[2]. Procesul de codificare ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului. Continuă lectura „Argumente în favoarea codificării legislaţiei naţionale din domeniul transportului”

Inadmisibilitatea dobîndirii dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport în bază de procură

Grigore Ardelean

doctorand, lector Catedra drept civil, Academia „Ştefan cel Mare”, Republica Moldova

Caracterul evolutiv al unei societăţi, dar şi a omenirii în ansamblu, este bazat în principiu, pe respectarea anumitor norme de conveţuire, iar modul de răspîndire şi respectare a acestora contribuie esenţial la sporirea calităţii vieţii.

Avînd în vedere faptul, că omul fiind unica fiinţă dotată cu raţiune, acesta posedă abilităţi de evaluare, constatare, delimitare între ce e bine şi ce e rău, ce e important sau mai puţin important pentru existenţa sa. Această situaţie este valabilă şi în materie de drepturi, delimitarea fiind realizată în funcţie de importanţă, iar aceasta este determinată de necisităţi.

Astfel, unul din cele mai importante drepturi care au determinat existenţa omului, pe lîngă dreptul la viaţă, sănătate, libertate şi opinie, îl constituie dreptul de proprietate. În diferitele etape ale dezvoltării societăţii omeneşti a existat preocuparea de a justifica instituţia proprietăţii, toate curentele, toate concepţiile au rămas unanime în a susţine importanţa şi necesitatea ei. Continuă lectura „Inadmisibilitatea dobîndirii dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport în bază de procură”

Regimul juridic a mijlocului de transport auto

Olesea Negru, Facultatea de Drept, USM

Dorin Cimil, doctor în drept, conf. univ., Facultatea de Drept, USM

Scriitorul Rudyard Kipling spunea, într-o expresie figurată, că în esenţă ,,o civilizaţie este un drum’’. Aceleaşi valenţe se desprind din constatarea că ,,transportul constituie deopotrivă modelul şi reflectarea unei societăţi’’. Transportul face parte din cotidian şi satisfice atît necesităţile de ordin social, cît şi cele de ordin economic.[1] Încă din vechi timpuri, mijlocul de transport la general şi auto în special reprezintă o importanţă majoră, destinaţia acestora fiind de a deplasa încărcăturile sau respectiv persoanele fizice în spaţiu. Continuă lectura „Regimul juridic a mijlocului de transport auto”

Analiza juridică a noţiunii de autogară

Bine cunoscutul cântec a lui Gabriel Dorobanţu ne îndeamnă în continuu să revenim în gara noastră mică. Dincolo de versurile lacrimogene la care facem apel, interesul juridic al analizei pe care ne propunem s-o desfăşurăm, se limitează la un singur element al versului, şi anume acel de gară, autogară. Astfel, în percepţia cotidiană, gara nu este decât punctul de îmbarcare-debarcare a pasagerilor ce consumă servicii de transport public suburban, interurban sau internaţional. Totuşi, reglementarea juridică a noţiunii de autogară nu e atât de simplă precum pare şi arareori vine să lărgească spectrul de interpretare practică a subiectului cercetat. Continuă lectura „Analiza juridică a noţiunii de autogară”

RECALIFICAREA LOCAŢIUNII ÎN RAPORTURILE DE TRANSPORT FEROVIAR AL BUNURILOR

Dorin CIMIL, doctor în drept, conferențiar universitar

Alexandru BOT, masterand

Fenomenul extinderii locaţiunii, ca gen de activitate comercială, impune participanţilor la circuitul civil identificarea de soluţii ce ar servi nu numai profitului mutual, dar şi reglementării corecte a raporturilor stabilite între părţile contractante.

Aceste sarcini de altfel nu sunt străine şi ramurii transporturilor, prin intermediul căreia schimbul de bunuri şi valori patrimoniale a primit un impuls incontestabil, accelerând nu numai încheierea contractelor aferente, dar şi executarea lor.

Locaţiunea unităţilor de transport reprezintă pentru unele ramuri ale economiei o componentă importantă a activităţii comerciale, reieşind din faptul că, odată cu trecerea la relaţiile de piaţă, dotările financiare din partea statului s-au redus drastic. Continuă lectura „RECALIFICAREA LOCAŢIUNII ÎN RAPORTURILE DE TRANSPORT FEROVIAR AL BUNURILOR”