Drept comercial – Titlu site

REFLECŢII CU PRIVIRE LA LICHIDAREA PERSOANELOR JURIDICE

Autor: MIHALACHE Iurie, Doctor în drept, Lector superior (USM)

Annotation. La liquidation est le processus par lequel on met fin à l’existence d’une société, dans le but de transformer en argent les éléments de l’actif et ainsi payer les dettes sociales de la société. La liquidation est aussi parfois appelée dissolution, même si, techniquement, la dissolution désigne la dernière étape de la liquidation. Dans la législation nationale la liquidation est régie principalement par le Code civil et la Loi concernant les sociétés par actions nr.1134/1997.

Adnotare. Lichidarea constituie procesul prin care se pune capăt existenţei unei societăţi comerciale în scopul de a transforma în bani elementele activului şi de a plăti datoriile sociale ale societăţii. Lichidarea este denumită adeseori dizolvare, chiar dacăm prin esenţă, dizolvarea desemnează ultima etapă a lichidării. În legislaţia naţională lichidarea este reglementată de Codul civil şi Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr.1134/1997.

Mots-clés: liquidation, dissolution, société par actions, entreprise, société commerciale, capital sociale, titres représentatifs, souscriptions, actions, dividendes.

Cuvinte-cheie: lichidare, dizolvare, societate pe acţiuni, întreprindere, societate comercială, capital social, titluri reprezentative, depuneri, acţiuni, dividende.

Precizări. În general, lichidarea persoanelor juridice reprezintă procesul de dispariţie a acestora. Ca şi în cazul înregistrării, radierea persoanelor juridice din registrul de stat este de competenţa Camerei Înregistrării de Stat. Însă spre deosebire de procedura înregistrării, care poate fi efectuată şi în regim de urgenţă (de exemplu, în 24 de ore sau chiar în 4 ore), procedura de lichidare este una foarte complexă şi îndelungată. Legea nu prevede termenul limită în care persoana juridică poate îndeplini toate formalităţile de lichidare. Practica atestă faptul că în cazul în care persoana juridică nu are datorii faţă de bugetul public naţional, procedura lichidării durează, cel puţin, un an de zile[1].

Din nefericire, instituţia lichidării persoanelor juridice a fost puţin abordată în doctrina de specialitate. Dintre autorii străini putem enumera, în primul rând, profesorii ruşi: A.Paşin, A.Ciureaev[2], L.Podiaceva[3], L.Poteagaeva[4], iar dintre cei autohtoni, lucrări consacrate lichidării persoanelor juridice aproape că nu există. Majoritatea autorilor se rezumă la interpretarea normelor legale, fără a efectua o abordare ştiinţifică asupra procesului de lichidare. Ţinând cont de faptul că lichidarea este inseparabilă de instituţia dizolvării (lichidarea este o consecinţă a dizolvării; şi nu există lichidare fără dizolvare), instituţia lichidării a fost adeseori lăsată în umbră, locul ei fiind preluat de dizolvare, mai atractivă din punct de vedere al abordării teoretice. Continuă lectura „REFLECŢII CU PRIVIRE LA LICHIDAREA PERSOANELOR JURIDICE”

INTENTARE ȘI DESFĂȘURAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE

Autor: MIHALACHE Iurie, Doctor în drept, lector universitar (USM)

Resumé. Insolvabilité est l’état de droit du débiteur dont le passif est supérieur à l’actif. Les causes de l’insolvabilité sont très souvent la conséquence d’une trésorerie trop faible. Dans la République de Moldova l’insolvabilité est reglementé par la Loi de l’insolvabilité nr.149/2012 entrée en vigueur le 13 mars 2013. Les instances judiciaires responsables avec la surveillance des rapports d’insolvabilité dans notre pays sont les cours d’appels.

Rezumat. Insolvabilitatea reprezintă o stare de drept a debitorului al cărui pasiv depăşeşte activul. Starea de insolvabilitate este o consecinţă a unui buget foarte slab. În Republica Moldova insolvabilitatea este reglementată de Legea insolvabilităţii nr.149/2012, în vigoare din 13 martie 2013. Instanţele judecătoreşti responsabile de supravegherea raporturilor de insolvabilitate sunt curţile de apel.

Mots-clés: insolvabilité, débiteur, passif, actif, trésorerie, instances judiciaires, cour d’appel.

Cuvinte-cheie: insolvabilitate, debitor, pasiv, activ, buget, instanţe judiciare, curte de apel.

Dispoziții generale. În legislaţia naţională, primele reglementări cu privire la insolvabilitate au fost introduse după anii ’90. Iniţial a fost adoptată Legea cu privire la faliment nr.851 din 1992 (abrogată), înlocuită ulterior prin Legea cu privire la faliment nr.786 din 1996 (abrogată). Începând cu anul 2001, a apărut Legea insolvabilităţii nr.632 (abrogată) care a introdus un cuvânt nou pentru legislaţia naţională – insolvabilitatea. Din anul 2013 şi până în prezent se aplică o nouă lege a insolvabilităţii, Legea insolvabilităţii nr.149/2012[1], dar şi Codul de procedură civilă[2]. Continuă lectura „INTENTARE ȘI DESFĂȘURAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE”

INSOLVABILITATEA ÎNTREPRINZĂTORILOR

Autor: MIHALACHE Iurie, Lector superior, Doctor în drept,

Mots-clés: insolvabilité, débiteur, passif, actif, trésorerie, instances judiciaires, cour d’appel.

Cuvinte-cheie: insolvabilitate, debitor, pasiv, activ, buget, instanţe judiciare, curte de apel.

Aspecte istorice. Insolvabilitatea reprezintă acea situaţie financiară a debitorului, caracterizată prin imposibilitatea acestuia de a-şi onora obligaţiile de plată. Originile instituţiei insovabilităţii se află în dreptul roman. La începuturi, persoana care nu-şi putea întoarce datoriile se angaja să muncească pentru creditor un număr de zile [1]. Mai târziu a luat naştere procedura „vendetio bonorum” (insolvabilitatea pe care o avem în prezent) şi se iniţia de către creditor faţă de debitorul său. Procedura se desfăşura sub autoritatea pretorului. Dacă debitorul nu achita datoriile faţă de creditor, era informat pretorul care constata imposibilitatea achitării datoriilor. Bunurile debitorului se transmiteau în gestiunea creditorului. Acesta desemna o persoană (curator bonorum) care avea obligaţia de a publica avize şi a aduce la cunoştinţa publicului despre vânzarea averii debitorului. Dacă în timp de o lună de la data publicării avizului de vânzare, debitorul aşa şi nu plătea datoria şi nici nu aducea un garant, creditorul desemna un lichidator (magister bonorum), care vindea la licitaţie publică bunurile debitorului. Bunurile se vindeau celui care oferea cel mai mare preţ. Dacă creanţa se satisfăcea şi mai rămâneau bunuri, acestea se întorceau debitorului [2]. Continuă lectura „INSOLVABILITATEA ÎNTREPRINZĂTORILOR”

CU PRIVIRE LA VALORILE MOBILIARE ALE SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI

Autor: MIHALACHE Iurie, Doctor în drept,

Annotation. Les valeurs mobilières sont des titres émis par des personnes morales. La détention de valeurs mobilières donne le droit à une quotité de capital (pour les actions), ou à un droit de créance (pour les obligations). Dans la législation nationale les valeurs mobilières sont reglementées par la Loi concernant le marché de capital nr. 171/2012 et la Loi concernant les sociétés par actions nr. 1134/2012.

Adnotare. Valorile mobiliare sunt titluri emise de către persoanele juridice. Deţinerea valorilor mobiliare conferă dreptul la o cotă din capital (în cazul acţiunilor) sau la un drept de creanţă (în cazul obligaţiunilor). În legislaţia naţională valorile mobiliare sunt reglementate de Legea cu privire la piaţa de capital nr. 171/2012 şi Legea privind societăţile pe acţiuni nr. 1134/2012.

Mots-clés: valeurs mobilières, actions, obligations, marché de capital, sociétés par actions, personnes morales.

Cuvinte-cheie: valori mobiliare, acţiuni, obligaţiuni, piaţă de capital, societate pe acţiuni, persoane juridice.

Precizări. Abordarea temei respective a fost condiţionată de intrarea în vigoare a Legii privind piaţa de capital nr.171/2012[1] care introduce schimbări esenţiale pe piaţa valorilor mobiliare din republică. Deşi publicarea legii s-a făcut la 14 septembrie 2012, intrarea sa în vigoare a avut loc cu un an mai târziu, în 2013, fapt ce a condiţionat abrogarea a două legi importante, Legea cu privire la fondurile de investiţii, nr.1204 din 05.06.1997 (republicată în Monitorul Oficial al R.Moldova, 2003, nr.177-188) şi Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.199 din 18.11.1998 (republicată în Monitorul Oficial al R.Moldova, 2008, nr.183-185). Noutatea legii reiese şi din faptul că transpune în legislaţia naţională cele mai relevante directive al Uniunii Europene în domeniul pieţei financiare şi de capital[2]. Continuă lectura „CU PRIVIRE LA VALORILE MOBILIARE ALE SOCIETĂŢII PE ACŢIUNI”

PARTICULARITĂŢILE CONTRACTULUI DE LEASING

Autor: Iurie MIHALACHE,

doctor în drept, lector universitar

L’apparition des opérations de leasing représente un progrès évident en matière contractuelle. Le cadre juridique du leasing dans la législation de la République de Moldova est donné par la Loi concernant le leasing et le Code civil. Dans ces documents normatifs le leasing apparaît comme une opération juridique et financière complexe, résultat d’une réunion originale de plusieurs instruments juridiques (la vente-achat, le mandat, la location, le crédit bancaire, l’assurance) qui implique la participation de trois parties: vendeur, financier, utilisateur.

1. Consideraţii generale cu privire la leasing

Scurt istoric. Termenul leasing provine de la verbul englez to lease, care se traduce prin „a închiria”. Leasingul, ca instituţie juridică, a luat naştere în Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea vertiginoasă a industriei, iar un rol important în acest sens l-a avut transportul feroviar. Proprietarii minelor de cărbune aveau nevoie de vagoane, dar nu dispuneau de resurse financiare suficiente pentru a le procura, de aceea, au convenit cu producătorii ca aceştea să le ofere vagoanele anticipat, iar achitarea să fie efectuată în mod treptat, pe măsura realizării pe piaţă a cărbunelui[1]. Mai apoi, leasingul a fost preluat şi extins în Statele Unite ale Americii. Prima operaţiune de leasing în SUA a apărut în anul 1877, când societatea „Bell Telephone Comp” a oferit abonaţilor săi posibilitatea închirierii aparatelor telefonice pe termen lung, cu dreptul de a le procura la finele chiriei. Datorită acestui curs, SUA a fost telefonizată mai rapid decât celelalte state ale lumii[2]. Continuă lectura „PARTICULARITĂŢILE CONTRACTULUI DE LEASING”

Răspunderea contractuală în cadrul procedurii de insolvabilitate

Autor: Chicu Ina, studentă în anul IV (BAC), Facultatea de Drept, USM

1. Noţiuni introductive

Am ales această temă datorită actualităţii, în primul rând este vorba de criza economică mondială care afectează majoritatea agenţilor economici, care îi determină să reducă lichidităţile şi să modifice preţurilor, care nu-şi mai pot îndeplini corespunzător obligaţiile pe care si le-au asumat anterior declanşării situaţiei de criză. Neexecutarea obligaţiilor asumate atrage răspunderea juridică civilă celui care s-a obligat, debitorul respectiv fiind ţinut să repare întreg prejudiciul. Continuă lectura „Răspunderea contractuală în cadrul procedurii de insolvabilitate”

Probele specifice dreptului comercial român

extrase din Libertatea probelor în materie comercialã

Adina ŞUFANĂ, consilier juridic, Timişoara

Descarcă fişierul pdf

Facturile acceptate .Noţiune

Factura comercială este un înscris sub semnatură privată prin care se constată executarea unei operaţiuni comerciale[1].

Prin factură se înţelege înscrisul privitor la mărfurile vândute, în care acestea sunt arătate amănunţit, indicându-se natura, calitatea, cantitatea, preţul şi modalităţile executării contractului, cheltuieli etc., alături de datele de identificare ale părţilor. Întocmirea facturii este guvernată de regula pluralităţii de exemplare: facturile se trimit destinatarului o dată cu marfa, acesta restituind emitentului duplicatul facturii acceptate[2]. Continuă lectura „Probele specifice dreptului comercial român”