Astăzi, interesul față de numele, dar în particular denumirea Toma Ciorbă, e mai viu ca niciodată, reușind să obscurizeze oricare alte știri. Persoana ilustrului infecționist se face remarcată în special prin monumentul arhitectural din inima Chișinăului, care îi poartă numele și care similar piramidelor din Giza, a rămas neatins de stampa vremii. Însă, spre deosebire de imobilele egiptene, care din cripte ale antichității s-au transformat în muzee, Spitalul Toma Ciorbă așa și a rămas locul unde se dau marile bătălii medicale cu inamicii nevăzuți – virușii.
Făcând o mică incursiune în istorie aflăm că spitalul a fost edificat în 1896. În acele vremuri acesta era unul dintre cele mai bune spitale de boli infecțioase din regiune și prima instituție medicală specializată din Basarabia. La o distanță de 124 de ani, Toma Ciorbă rămâne în continuare cel mai bun spital de boli infecțioase din Republica Moldova, nu datorită faptului că ar fi unul dotat cu aparataj de ultimă generație, ci – faptului că este unicul în clasa sa, împărțind domeniul bolilor infecțioase cu Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase de Copii…
Fiind oarecum un monopolist în ale infecțiilor, s-ar crea falsa impresie că acesta gestionează și o finanțare grasă, care să-i permită nu numai să evolueze, dar și să țină piept acestei autentice ciume a sec. XXI – Covid-19. Problema e că pe aceste meleaguri mioritice, monopolurile medicale nu sunt similare celor energetice, singur, de regulă, însemnând sărac lipit bugetului.
Din datele oferite de Guvern, prin intermediul platformei informaționale: https://date.gov.md (Portalul Guvernamental al Datelor Deschise), aflăm că, spre exemplu, în anul 2011, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Toma Ciorbă (SCBI Toma Ciorbă) a beneficiat de un buget de 20.832.710 MDL, ceea ce reprezintă circa 0,62% din totalul surselor financiare alocate instituțiilor de profil medical (publice și private); valoarea totală a sumelor alocate de Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM) în anul 2011 a urcat până la cuantumul de 3.376.159.692 MDL.
E de remarcat că din această sumă, 10.020.306 MDL au fost vărsate și în contul Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase de Copii, acestuia revenindu-i o cotă de aproximativ 0,3% din bugetul alocat pentru sănătate în acel an. În aceeași listă se includ și asemenea instituții precum: Dispensarul Dermatovenerologic Republican cu 9.537.963 MDL și Dispensarul Municipal Dermato-venerologic cu 818.552 MDL. Astfel, sumar statul din sursele alocate pentru sănătate, a considerat oportun de finanța instituțiile de profil infecționist la o valoare de circa 1,2% din totalul acestora. Or, finanțarea include salariile statelor medicale și auxiliare, cheltuielile de întreținere a clădirilor, achiziția de utilaje și bunuri consumabile, serviciile de apeduct, telefon, canalizare etc., precum și întreținerea pacienților internați.
Marii beneficiari ai banilor etatici în acel an au fost IMSP „Centrul Național Științifico – Practic Medicină de Urgență” și IMSP „Spitalul Clinic Republican”, care au primit finanțări de 180.734.790 MDL și, respectiv, 131.694.033 MDL.
Din analiza acelorași date guvernamentale rezultă că pe parcursul anilor tendința de finanțare modestă a domeniului s-a păstrat, fiind într-un ușor declin, dacă e să raportăm procentual cuantumul banilor alocat SCBI Toma Ciorbă din totalul bugetului dedicat instituțiilor medicale. Astfel, în anul 2018 CNAM a majorat finanțarea instituțiilor medicale până la suma de 5.635.140.525,46 MDL, dar și lisata beneficiarilor; SCBI Toma Ciorbă beneficiind de circa 0,46% din acest buget (sau de 26.819.122.42 MDL), iar Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase de Copii – de 16.984.778,60 MDL (0,3%). Spitalul de Dermatologie şi Maladii Comunicabile s-a ales cu 20.860.818,54 MDL, iar Dispensarul Municipal Dermato-venerologic cu 1.591.500 MDL. Însă, spre deosebire de anul 2011, în 2018 marele campion al banilor publici a fost desemnat – Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească căruia i-au revenit 556.593.981,32 MDL (sau 9,88% din totalul bugetului disponibilizat de CNAM).
Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească îi este cunoscut publicului larg datorită istoriei de achiziționare a unui lot de ambulanțe „ultra-performante”:
Apropo algoritmul de repartiție a banilor destinați sănătății, s-a păstrat și în anul 2020, azima asigurărilor medicale fiind împărțită astfel:
Nefiind specialist în „management-ul de sănătate”, umila mea persoană ar intui că, similar celorlalte domenii, pe tărâmul medical funcționează elementara lege a cererii și ofertei, adică volumul de finanțare e dictat de necesitatea tratării unui anumit număr de cazuri. Aparența e totuși înșelătoare…
Dacă e să facem apel la datele Biroului Național de Statistică vom observa că, spre exemplu, în anul 2011 din totalul de 2.703.200 de cazuri de îmbolnăvire, 127.300 au fost de sorginte infecțios și parazitar. Cu alte cuvinte circa 4,7% din cazuri de îmbolnăvire din acel an erau de profil infecțios. Pe cale de consecință, dacă e să raportăm situația la anul 2011, se impune întrebarea: De ce 4,7% din cazurile de îmbolnăvire sunt finanțate doar cu 1,22% din banii alocați pentru sistemul de sănătate? Un procent care nu este destinat exclusiv tratamentului bolnavilor, ci care trebuie să acopere și întreținerea instituției medicale, asigurarea ei cu bunurile necesare, precum și salarizarea efectivului de doctori… Apropo din evoluția indicilor de morbiditate în intervalul anilor 2011 – 2018, se observă că deși acestea sunt în creștere, numărul cazurilor de boli infecțioase și parazitare e oarecum constant, ceea ce presupune că eforturile de prevenire și combatere a acestui flagel sunt insuficiente pentru a asigura o scădere, cel puțin palpabilă, a acestui indice. Altfel spus, ramura responsabilă de combaterea bolilor infecțioase și parazitare a fost și este subfinanțată.
În contrast cu această statistică vin datele cazurilor oncologice, care la fel sunt un domeniu, în esență, „monopolizat” de o anumită instituție medico-sanitară. Astfel, în anul 2011 tumorile reprezentau circa 3,4% din totalul îmbolnăvirilor, iar finanțarea Institutului Oncologic din acel an reprezenta exact 3,5% din suma totală a alocațiilor oferite de CNAM (117.677.351 MDL). În anul 2018, situația pecuniară, cel puțin, să îmbunătățește, or, 83700 de cazuri de tumori au fost asigurate cu o finanțare de 192.473.342,13 MDL. Altfel spus, 2,85% din îmbolnăviri de profil oncologic au fost finanțate cu sume ce constituie circa 3,5% din bugetul alocat de CNAM instituțiilor medicale.
Având datele problemei, rămâne doar să răspundem la întrebarea: De ce un asemenea domeniu, atât de important precum cel infecțios, a ajuns să fie corcitura sistemului de sănătate? Vorba filmului: „Adevărul este acolo, dincolo de noi…” (The truth is out there…). Însă, în cazul dat, nu trebuie să coborâm în analele medicale în căutarea adevărului, deoarece acesta e chiar în fața ochilor sau, mai bine zis, sub picioare. Or, sub picioarele medicilor SCBI Toma Ciorbă se află un teren de 2,0485 ha, amplasat chiar în inima capitalei, al cărui cost comercial, exceptând clădirile edificate pe el (circa 40 la număr), se ridică actualmente la suma de 23.000.000 EUR.
Intenția de „privatizare a SCBI Toma Ciorbă” a fost pentru prima dată materializată în anul 2008. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1118 din 03.10.2008 privind completarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 945 din 20 august 2007, în lista bunurilor proprietate publică pasibile privatizării a fost introdus și „Complexul de bunuri imobile, cu teren aferent – 2,0485 ha”, amplasate în Mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 163, alias SCBI Toma Ciorbă.
Din 2008, au tot existat discuții despre reorganizarea spitalului, care așa nu s-au soldat cu acțiuni concrete. În mai 2011 se discuta despre reamplasarea spitalului la periferia orașului, iar în ianuarie 2012 aflăm că data de 10 noiembrie 2011, Ministerul Sănătăţii (MS) ordonă ca de la 1 ianuarie 2012 să fie dezmembrate mai multe instituţii medicale. În ordin găsim şi Spitalul „Toma Ciorbă”. Documentul cu nr. 862 prevede ca mai multe subdiviziuni ale respectivei instituţii să fie parte a Dispensarului dermatovenerologic, care va suporta reorganizări şi el. Şi anume: Secţia clinică HIV/SIDA, Secţia tratament antiretroviral (tratamentul cel mai eficient pentru infecţia HIV, care constă într-o combinaţie de medicamente cu acţiune antiretrovirală, care are ca scop controlul cantităţii de virus din organism), Secţia îngrijiri şi tratamente paliative, Secţia asistenţă medicală la domiciliu şi echipe mobile, Secţia consiliere şi investigaţii anonime, precum şi trei laboratoare. (Sursa: Timpul.md)
Acțiunile serioase, promovate de oameni serioși, au început în iarna anului 2012. Astfel, necesitatea privatizării terenului sus-menționat a fost mascată sub paravanul optimizării sistemului de sănătate. Astfel, epopeea „optimizării” a început, ca de obicei, cu lichidări, concedieri etc. La data de 22 decembrie 2012, în baza Ordinului nr. 1317 al Ministerului Sănătăţii, Andrei Usatâi, s-a decis reorganizarea, începând cu data de 25 decembrie 2012, a Instituţiei Medico-Sanitare Publice „Spitalul Dermatologie şi Maladii Comunicabile” prin absorbţia Instituţiei Medico-Sanitare Publice „Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă””. În corespundere cu pct. 3 al Ordinului menţionat procesul de predare-primire a activelor şi pasivelor, care se află în gestiunea IMSP Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „T. Ciorbă”, cu prezentarea actului de primire-predare urma să se definitiveze în termen de până la 28 decembrie 2012. Desigur, la acea dată statul, mai cu seamă ministrul, dădea asigurări că nici unul din angajații SCBI Toma Ciorbă nu-și va pierde locul de muncă, iar lichidarea spitalului va permite economisirea a circa 12.000.000 de lei anual. Probabil funcționarul se referea la suma, care se cheltuia anual „în exces” pentru finanțarea SCBI Toma Ciorbă, or, la acea vreme spitalul „o ducea atât de bine” încât huzurea. Asigurările ministeriale, erau la fel de sterile, ca și lacrimile unei femei cu răspundere socială redusă, deoarece pct. 4 şi 5 ale aceluiaşi Ordin prevedeau că până în data 31 decembrie 2012, urmează să se iniţieze procedura de disponibilizare a personalului Instituţiei Medico-Sanitare Publice „Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă””, mai simplu – concedierea salariaților.
Intențiile nesănătoase ale unui minister responsabil de sănătate au generat un val de critici și reacții, în particular la rampă au ieșit reprezentații sindicatului de ramură, fiind depusă și o cerere prealabilă prin care s-a contestat Ordinul amintit mai sus. Într-un final aceștia au fost chemați la minister pentru „dialog”, însă ceea ce trebuia să reprezinte o discuție, era de fapt „o lecție de viață” despre cum „feciorul și-a permis să scrie plângere pe numele tatălui”, feciorul fiind SCBI Toma Ciorbă, iar tatăl – aparent vitreg – Ministerul Sănătății. O alegorie demnă de Oscar, nu alta… În fine, dacă nu s-a reușit să-i sperii pe salariați, atunci e cazul să faci presiuni asupra celor ce au ce pierde – directorii! Astfel, la 23 ianuarie 2013, tot efectivul de conducători ai instituțiilor ce urmau a fi reorganizate, s-au adunat ca la matineu și și-au rostit osanalele în susținerea optimizării. Sceneta cheie a matineului ministerial a fost desigur jucată de dl ministru, care înflăcărat le vorbea jurnaliștilor despre „sindicaliștii învechiți, care sunt împotriva poporului Republicii Moldova”. E de remarcat că în 2011, ministrul Andrei Usatâi declara exact inversul și anume: Spitalul „Toma Ciorbă” nu va fi închis şi nici comasat cu o altă instituţie medicală. Acesta rămâne acolo unde a fost dintotdeauna. Într-adevăr, au existat discuţii cu conducerea spitalului, dar acestea s-au axat pe măsurile de optimizare a cheltuielilor şi nicidecum pe reamplasarea instituţiei” (Sursa: Timpul.md). În consecință, sub stindardul reformelor europene toți șefii de spitale au agreat ideea lichidării și mecanismul optimizării spitalului prin privatizarea terenului a pornit.
La acea vreme în susținerea salariaților spitalelor, supuse reorganizării, au ieșit și reprezentanții fracțiunilor politice Valentina Stratan (PDM), Oxana Domenti (PCRM), precum și unii deputați PL, care au depus și o sesizare la Curtea Constituțională pentru a curma această optimizare neghioabă. În particular aceștia din urma au contestat prevederile Hotărârii Guvernului nr. 945 din 20 august 2007 “Cu privire la măsurile de realizare a Legii nr. 121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice”, prin care terenul și imobilele SCBI Toma Ciorbă au fost expuse spre privatizare.
La data de 01 martie 2013, în urma audierilor ministrului Andrei Usatâi, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 27 pe marginea audierilor privind unele acţiuni cu caracter reformator din domeniul ocrotirii sănătăţii. Prin respectiva Hotărâre ministrului i se cerea suspendarea imediată a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1317 din 22 decembrie 2012 cu privire la reorganizarea unor instituții medico-sanitare publice, ordinul care nemijlocit vizează SCBI Toma Ciorbă. Hotărârea inter alia viza și o problemă de competență instituțională, în particular cine deține girul de a decide reorganizarea sistemului de sănătate: Parlamentul sau Ministerul Sănătății. Problema deriva prin prevederile art. 4 alin. (6) din Legea ocrotirii sănătăţii, nr. 411 din 1995, care reglementează că Parlamentul reorganizează, prin acte legislative, sistemul naţional de sănătate, domeniul medicamentului şi al activităţii farmaceutice. Respectiv, Ministerul Sănătăţii, după caz autoritatea publică locală, în baza art. 4 alin. (2) şi (7) din aceeași lege, deţine împuterniciri doar în ceea ce priveşte instituirea (fondarea) , aprobarea statelor de personal al organigramelor instituţiilor medico-sanitare publice. Astfel, Hotărârea Parlamentului nr. 27 din 01.03.2013 indica că Ministerul Sănătății a inițiat și a întreprins un șir de acțiuni care vizează reformarea și/sau reorganizarea sistemului de sănătate, lichidarea sau reorganizarea unor instituții medico-sanitare publice, substituirea unor servicii publice cu servicii private de sănătate etc. Deciziile strategice care au vizat acțiunile menționate au fost luate fără a avea la bază suportul legislativ necesar și în condiții de transparență minimă.
Sub presiunea civică, alimentată și de unele interese politice, optimizarea a cedat. Întâmplător sau nu dorința nesăbuită a Guvernului de a îmbunătăți sistemul de sănătate s-a stins odată cu renunțarea la ideile de privatizare a terenului spitalului. Astfel, la data de 15 noiembrie 2013, Guvernul a aprobat Hotărârea nr. 910 privind modificarea Anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 945 din 20 august 2007. Potrivit prevederilor hotărârii menţionate, poziția referitoare la complexul imobiliar al spitalului a fost exclusă din Lista bunurilor proprietate de stat supuse privatizării. Respectiv și sarcina Curții Constituționale privind verificarea constituționalității hotărârii de privatizare a decăzut și la 06 decembrie 2013 a fost adoptată Decizia de respingere a sesizării depuse de PL.
Drept pretext al renunțării la ideea privatizării, încrucișată cumva cu cea a optimizării, ministrul Usatâi menționa: „Am aşteptat să avem investitori care cădeau de acord cu prevederile legale care prevăd ca să se preia aceste terenuri, iar pe suma echivalentă acestor terenuri să se construiască două spitale noi moderne. S-au dovedit neatractive, de aceea a fost rezonabil să fie excluse din lista de privatizare”.
Scuza de mai sus desigur că nu inspiră încredere, deoarece nici un act normativ nu condiționa privatizarea complexului imobiliar al SCBI Toma Ciorbă de necesitatea edificării unui nou spital de profil, mai cu seamă careva licitații publice în acest sens nici nu au fost organizate. Scenariul era mult mai simplist în realizare: Spitalul trebuie lichidat, iar terenul privatizat. Așa că azi locul unde e aglomerație de ambulanțe, trebuia să fie îmbulzit de cetățeni dornici să facă shopping sau să procure un apartament luxos. Intențiile enigmaticului investitor așa și nu ne-au fost dezvăluite.
Istoria hărțuirii SCBI Toma Ciorbă nu se sfârșește aici, sezonul 2 al Serialului „Optimizare” începe în septembrie 2016, când Ministerul Sănătății decide să înainteze un proiect de hotărâre de Guvern prin care propune absorbția de către Institutul de Medicină Urgentă a Spitalului Clinic de Traumatologie şi Ortopedie şi a Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” (Copia proiectului Hotărârii de Guvern o puteți descărca aici). În opinia autorului notei informative, toate cele 3 instituții prestează servicii medicale de urgență și e logic să le unești… Astfel, autoritățile motivau decizia prin faptul că se vor reduce considerabil cheltuielile pentru aparatele administrative, dat fiind faptul că în urma reorganizării, Institutul de Medicină Urgentă va avea un singur conducător, o singură contabilitate, un serviciu resurse umane şi juridic unic, etc. Nici vorbă de îmbunătățirea condițiilor pentru tratamentul bolilor infecțioase sau parazitare…
Intenția repetată a fost de această dată blamată chiar și de către experții Centrului Național Anticorupție, care au precizat că anual de serviciile Spitalului „Toma Ciorbă” beneficiază 8-10 mii de pacienţi, dintre care 5-6 mii cu internare în staţionar. „Actualmente, Institutul de Medicină de Urgenţă se confruntă cu propriile probleme privind supraîncărcarea acestuia, nefiind astfel clar în ce măsură vor putea fi asimilate funcţiile Spitalului Clinic de Traumatologie şi Ortopedie şi ale Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă”, care în total deservesc anual circa 13-14 mii pacienţi, majoritatea acestora cu internare în staţionar. De asemenea, Institutul de Medicină de Urgenţă nu dispune de spaţiile necesare pentru a crea condiţii optime în vederea continuării de către Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie şi Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” a activităţilor sale specifice. (sursa: anticoruptie.md)
Se pare că de această dată intențiile autorităților nu au avut priză și au rămas doar să fie un proiect de hotărâre de guvern.
E cazul să-i mulțumim lui Dumnezeu, sorții sau simplei întâmplări că SCBI Toma Ciorbă nu a fost lichidat, or, între timp în Moldova se înregistrează 177 cazuri de COVID-19. Urgia mai devreme sau mai târziu va trece, problema unui domeniu distrus, însă, rămâne…
Titlu site 